Displaziile chistice pe radiografia toracică

Chisturile pulmonare (displaziile chistice) sunt malformații congenitale ale mugurelui bronșic terminal.

Chisturile congenitale pot fi lichidiene şi aerice. Din punct de vedere radiologic, chisturile lichidiene sunt vizualizate sub forma unei sau mai multor opacităţi rotunde, bine delimitate, omogene, elastice, iar chisturile aerice apar sub forma unor zone hipertransparente cu pereţi subţiri, dimensiuni variabile, bine delimitate. Chisturile aerice pot fi solitare sau multiple.

Forme anatomo-patologice:

• boală polichistică: se poate localiza la un segment, lob sau plămân;
• chisturi aeriene izolate, cu distribuție unilaterală sau bilaterală;
• chistul aerian solitar (unic).

I. Chistul aerian solitar:

Cel mai frecvent este o leziune congenitală, dar aceste chisturi pot fi și dobândite, secundare unui abces pulmonar sau unei caverne tuberculoase. Grosimea peretelui variază între 1 și 4 mm. Chisturile pulmonare multiple la un copil pot indica un blastom pleuro-pulmonar (rar).

Radiografia toracică:

Hipertransparență rotundă, cu contur net, regulat și perete subțire; imaginile nu se modifică în timp dacă nu apar complicații.

Complicații:

Infecție sau hemoragie cu apariția unui nivel lichidian; pneumotorax prin rupere în pleură.

Diagnostic diferențial:

• caverna tuberculoasă: hipertransparență cu perete mai gros, uneori imprecis și neregulat, cu localizare apicală;
• caverna neoplazică: hipertransparență cu perete gros, neregulat;
• bula de emfizem;
• abcesul pulmonar după vomică: imagine hidro-aerică cu perete mai gros și contur imprecis.

Diagnostic diferențial în funcție de grosimea peretelui:

• cavitate pulmonară: grosimea peretelui peste 2-4 mm;
• blebsuri: grosimea peretelui sub 1 mm, cu localizare la periferia plămânului (subpleural);
• bulă: grosimea peretelui sub 1 mm.

II. Boala polichistică pulmonară sau plămânul polichistic:

Este caracterizată prin existenţa unor formaţiuni chistice aerice, multiple de dimensiuni variabile, localizate la nivelul unui sau ambelor câmpuri pulmonare. Atunci când ele se infectează, conturul chistului devine imprecis delimitat, iar în interiorul lor poate apărea un nivel lichidian.

Radiografia toracică:

• numeroase imagini hipertransparente rotunde, cu perete propriu subțire, ovalare sau poliedrice, suprapuse, care formează o rețea (imagine în bule de săpun), localizate la nivelul unui lob sau plămân;
• când leziunile sunt extinse la un plămân întreg, hemitoracele respectiv este micșorat de volum, retractat, mediastinul fiind deplasat spre plămânul patologic.

Diagnostic diferențial:

Bronșiectazii chistice, stafilococia pulmonară (cele mai comune). Alte boli pulmonare primare cu multiple chisturi difuze: histiocitoză cu celule Langerhans, pneumonita interstițială limfocitară, limfangioleiomiomatoză, sindrom Sjogren, papilom traheobronșic, neurofibromatoză, sindromul Birt-Hogg-Dube (rar), hamartom pulmonar (rar). Leziuni chistice secundare altor boli: aspect de fagure de miere în UIP (usual interstitial pneumonia), bronșiectazii chistice, traumatisme pulmonare cu lacerarea parenchimului, sarcoidoză, pneumonie cu Pneumocystis jirovecii.

III. Pneumatocele

Pneumatocelele sunt imagini hipertransparente produse printr-un proces de hiperinflaţie în teritoriul pulmonar al unei bronşiole cu calibru mic, având ca mecanism de producere supapa cu ventil expirator. Ele au un perete subţire, formă și dimensiuni variabile. Când sunt localizate subpleural se numesc blebsuri.

Epidemiologie:

Pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvente la copiii mici.

Clinic:

Cel mai adesea sunt asimptomatice, dar atunci când ajung la dimensiuni mari comprimă parenchimul pulmonar și mediastinul, determinând simptome cardio-respiratorii. Atunci când devin infectate pot evolua cu sepsis.

Patologie:

Cele mai multe pneumatocele apar în urma pneumoniei (pneumatocele post-infecțioase), fiind cauzate de: Staphylococcus aureus (cel mai frecvent), Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Escherichia coli, streptococi de grup A, Klebsiella pneumoniae, adenovirusuri și tuberculoză pulmonară primară.

Pe lângă infecție, pneumatocelele au și alte cauze: traumatisme, ventilație cu presiune pozitivă (în special la nou-născuți).

Există trei teorii legate de mecanismul de apariție al pneumatocelelor:

• hiperinflație pulmonară produsă de obstrucția bronșică tranzitorie și efect de valvă cu supapă;
• drenajul parenchimului pulmonar necrozat și mărire secundară efectului de valvă cu supapă;
• colecții focale de aer la nivelul interstițiului pulmonar în urma inflamației și a necrozei peretelui căilor aeriene și formării de fistule cu deschidere în pleură.

Aspect radiologic:

Imagini hipertransparente cu perete subțire, aspect variabil în funcție de stadiul în care sunt surprinse. În perioada de formare sunt înconjurate de o zonă de consolidare, fiind greu de diferențiat de un abces pulmonar. Criterii care diferențiază pneumatocelele de abcesul pulmonar: margini interne netede, conținut lichidian în cantitate mică sau absent, dacă peretele este vizibil acesta este subțire și regulat, persistă în ciuda absenței simptomatologiei.

Tratament și prognostic:

Dacă infecția este tratată cu antibiotice, pneumatocelele post-infecțioase se remit spontan. În caz de pneumotorax sau compresiuni ale structurilor vecine poate fi nevoie de intervenție chirurgicală.

Complicații:

Pneumotorax, infecții secundare ale pneumatocelelor.

Diagnostic diferențial:

Dacă peretele este subțire trebuie făcută diferențierea de chistul aerian solitar. Dacă peretele este gros, diagnosticul diferențial se face cu: abcesul pulmonar (perete gros, neregulat, dispare odată cu simptomele), malformații congenitale ale căilor aeriene, sechestrație pulmonară infectată. La vârstnici se mai adaugă și: cancer pulmonar cu formare de cavități, metastaze pulmonare cu cavitație, chist hidatic, bule mari de emfizem.