Bronșitele pe radiografia toracică

Bronșitele sunt procese inflamatorii ce afectează difuz mucoasa bronşiilor (căi aeriene mari). Bronşiolele intralobulare şi alveolele sunt indemne. Bronșitele sunt precipitate de o varietate de factori.

Etiologie:

• fumatul,
• poluarea atmosferică,
• infecțiile respiratorii,
• procese alergice,
• inhalare de pulberi sau substanţe chimice iritante,
• tulburări circulatorii sau nervoase.

Bronşita acută:

Apare după afecţiuni ale căilor aeriene superioare (rinofaringite, vegetaţii adenoide) sau concomitent cu infecţiile gripale, rujeolă, tuse convulsivă, varicelă etc. Din punct de vedere radiologic nu se constată modificări, procesul fiind limitat la nivelul mucoasei şi corionului submucos. Dacă apar complicaţii pulmonare, se constată zone de atelectazie sau focare pneumonice.

Bronşiolita sau bronşita capilară:

Apare în rujeolă şi gripă, la copiii mici la care procesul inflamator cuprinde şi cele mai mici ramificaţii bronşice, cât şi alveolele din jur. Radiologic, se constată emfizem datorită îngustării lumenului bronşiolelor sau imagini de bronhopneumonie miliară (datorită focarelor mici de atelectazie). Vindecarea se face uneori cu cicatrici fibroase.

Bronşita cronică:

Presupune tuse cu expectorație cel puțin 3 luni, timp de 2 ani consecutiv, la pacienți la care au fost excluse alte cauze de tuse cronică (tuberculoză, cancer bronho-pulmonar, insuficiență cardiacă). Reprezintă o componentă patologică importantă în cadrul bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), deși este adesea considerată un fenotip distinct. Procesul inflamator cronic determină leziuni ireversibile ale mucoasei şi glandelor submucoase, precum şi ale aparatului mioelastic. La nivel alveolar se produc rupturi interstiţiale şi cicatrici parenchimatoase ce determină în fazele avansate tulburări de hematoză. În stadiile avansate de bronşită cronică, care provoacă emfizem, se realizează bronhopneumopatia cronică obstructivă. Bronhografia evidenţiază zone de bronhospasm, îngustarea lumenului bronşiilor, iar în fazele avansate spasmul e înlocuit de dilataţii bronşice cilindrice. Radiografia toracică este normală la jumătate dintre pacienți.

Clinic:

Pacienții prezintă tuse productivă cronică mai mulți ani, fără alte limitări/tulburări respiratorii asociate, iar la un moment dat apare dispnee la efort. În timp se observă și alte semne de BPOC, precum hipercapnia, hipoxemia, cianoza, evoluția bolii ducând la apariția cordului pulmonar cronic și a insuficienței cardiace.

Patologie:

Bronșita cronică rezultă prin hiperproducție și hipersecreție de mucus de către celulele caliciforme. Mecanismul nu este pe deplin cunoscut, dar există o corelație cu hipertrofia glandelor submucoase și cu creșterea numărului de celule caliciforme ca răspuns protectiv la fumul de țigară și alți poluanți atmosferici. Aceste modificări limitează fluxul de aer prin: obstrucția lumenului căilor aeriene mici, remodelare epitelială și modificarea tensiunii superficiale a căilor respiratorii ce predispune la colaps.

Modificări radiologice:

• accentuarea desenului pulmonar, cu contur imprecis, mai ales la baze, datorită îngroșării pereților bronșici și țesutului peribronșic;
• hipertransparență și hiperinflație în bronșita cronică obstructivă;
• desen micronodular.

Rolul radiografiei toracice este de a evidenția complicațiile: emfizem pulmonar centrolobular, suprainfecții, bronșiectazii, cord pulmonar cronic.

Diagnostic diferențial:

• bronșiectazii,
  limfangită carcinomatoasă,
  fibroză,
  pneumonii interstițiale.