Ecocardiografia transtoracică

Ecocardiografia este o investigație imagistică a cordului, verigă foarte importantă în diagnosticul bolilor cardiovasculare. Cu ajutorul ultrasunetelor permite vizualizarea inimii pe un ecran sub formă de secțiuni (felii) și explorarea sa atât din punct de vedere funcțional cât și morfologic.

Asemeni oricărui alt tip de ecografie, cea cardiacă utilizează ultrasunetele emise de la nivelul unui transductor; tot acesta captează undele reflectate de țesuturi. În funcție de poziționarea transductorului, ecocardiografia se clasifică în două categorii: cea transtoracică (transductorul se află pe toracele pacientului) și cea transesofagiană (transductorul vizualizează cordul din interiorul esofagului). (1, 3, 6)

Prin intermediul imaginilor obținute se evaluează:

• dimensiunile celor patru cavități cardiace; 
  
• dimensiunile vaselor mari care vin și pleacă de la inimă;
  
• grosimea și motilitatea pereților; 
  
• modul de funcționare al valvelor; 
  
• existența unor regurgitări (sângele se deplasează în sens invers la nivelul valvelor); 
  
• prezența unor stenoze valvulare (îngustare a valvelor);
  
• presiunile intracardiace;
  
• presiunile intracardiace;
  
• prezența unor tumori, vegetații sau trombi intracardiaci.
  

Tehnica de examinare

Ecografia cardiacă este o explorare noninvazivă, nedureroasă și neiradiantă. Se poate realiza atât în spital cât și într-un cabinet medical din afara acestuia.

Înainte de începerea examinării puteți să consumați alimente și lichide. De asemenea, puteți să va luați medicamentele, cu excepția cazului în care medicul vă recomandă altfel. Medicul vă va explica cum urmează să decurgă explorarea și veți avea posibilitatea să îi puneți întrebări. Apoi veți fi îndrumat să vă așezați pe masa de examinare pe partea stângă. Medicul va aplica o anumită cantitate de gel fie direct la nivelul toracelui, fie la nivelul transductorului; acesta nu pătează hainele. Pe parcursul examinării transductorul va fi plasat în diferite regiuni ale toracelui și puteți fi rugat să vă modificați poziția sau să vă țineți respirația pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Nu veți simți nicio durere, singurul disconfort putând fi creat de faptul că gelul poate fi rece. O evaluare completă poate dura până la 60 de minute. La sfârșitul investigației se îndepărtează urmele de gel iar medicul vă va explica rezultatul ecocardiografiei. (5, 6)



Indicațiile ecocardiografiei transtoracice

Indicațiile majore ale ecografiei cardiace transtoracice sunt:
• suspiciune de patologie cardiacă ridicată de prezența anumitor simptome (angină pectorală, dispnee, palpitații, accident vascular cerebral, eveniment embolic periferic etc.) sau de rezultatele obținute în cadrul altor investigații (radiografie, electrocardiografie); 
• aritmii: extrasistole frecvente sau induse de efort, fibrilație atrială, tahicardie supraventriculară sau ventriculară; 
• amețeală, presincopă sau sincopă, asociate unor alte manifestări ce sugerează o patologie cardiacă sau sincopă chiar și în absența altor manifestări cardiovasculare; 
• suspiciune de hipertensiune pulmonară, explorare de rutină a unei hipertensiuni pulmonare cunoscute sau reevaluarea unui astfel de caz dacă apar modificări ale tabloului clinic sau paraclinic; 
• hipotensiune arterială sau instabilitate hemodinamică; 
• angină pectorală cu suspiciune de infarct miocardic și electrocardiogramă nondiagnostică; 
• pacient fără angină pectorală dar cu elemente ce sugerează un infarct miocardic acut; 
• suspiciune de complicație post ischemie/infarct miocardic (insuficiență mitrală acută, defect de sept ventricular, tamponadă, tromb intracardiac etc.); 
• evaluare sau reevaluare a funcției ventriculare în urma unui sindrom coronarian acut; 
• insuficiență respiratorie sau hipoxemie de cauză necunoscută; 
• trombembolism pulmonar acut pentru stabiliarea intervenției terapeutice; 
• reevaluarea unui trombembolism pulmonar după aplicarea trombolizei sau trombectomiei; 
• traumatism major de torace sau traumatism prin decelerare (suspiciune de leziune valvulară, efuziune pericardică, leziune cardiacă); 
• evaluare inițială în cazul suspiciunii existenței unei patologii valvulare sau reevaluare a unei astfel de afecțiuni deja diagnosticate atunci când apare o modificare în starea pacientului; 
• examinare de rutină a unei stenoze valvulare ușoară (la ≥3 ani) sau moderată (la ≥1 an) cu modificarea tabloului clinic al pacientului; 
• examinare de rutină a unei regurgitări valvulare moderate sau severe (la ≥1 an) chiar și în absența unei modificări a tabloului clinic; 
• evaluare postoperatorie în cazul unei intervenții chirurgicale la nivel valvular; 
• evaluarea unei proteze valvulare (de rutină sau în cazul modificării stării pacientului); 
• evaluare inițială în cazul suspiciunii de endocardită infecțioasă cu hemoculturi pozitive și modificări la examenul auscultator; 
• reevaluarea unei endocardite infecțioase în cazul riscului de agravare sau complicare; 
• suspiciune de masă intracardiacă sau sursă cardiacă de emboli; 
• suspiciune de afectare pericardică sau reevaluare a acesteia în scopul stabilirii tratamentului; 
• ghidare imagistică a procedurilor percutanate noncoronariene (ex: pericardiocenteză) ; 
• evaluarea aortei ascendente în cazul unei boli de țesut conjunctiv (ex: sindrom Marfan) ; 
• reevaluarea disecțiilor de aortă; 
• evaluare inițială a unei cardiopatii hipertensive; 
• evaluare în cazul unei suspiciuni sau unui diagnostic preexistent de insuficiență cardiacă; 
• suspiciune de cardiomiopatie sau reevaluare unui astfel de caz deja diagnosticat, în situația modificării tabloului clinic; 
• screening-ul rudelor de gradul I ale pacienților cu cardiomiopatie moștenită; 
• evaluare cardiacă a unui pacient ce urmează tratament cu substanțe cardiotoxice; 
• evaluare a malformațiilor congenitale la adult; (8)  

Contraindicațiile ecocardiografiei

Moduri de examinare și ferestre ecocardiografice

Există patru moduri de examinare ecografică:

• modul M (Motion): are o sensibilitate mai mare în evaluarea structurilor aflate în mișcare; 
• modul 2D: permite vizualizarea în timp real a activității cardiace și reprezintă baza explorării ecocardiografice; 
• examinarea Doppler: utilizată pentru obținerea de informații despre curgerea sângelui: viteză, direcție și prezența de turbulente. Poate fi pulsat, spectral, color; 
• modul 3D: este foarte util mai ales în cazul malformațiilor cardiace (nu se realizează de rutină). (1, 2, 7)  

Pentru a permite standardizarea imaginilor obținute dar și din cauza particularităților anatomice locale s-au creat anumite poziții standard ale transductorului, numite „ferestre”.

1. Fereastra parasternală stângă – transductorul este plasat în spațiul intercostal 2-4, pe marginea stângă a sternului.

Pentru vizualizarea în axul lung, marcajul de pe transductor este îndreptat spre umărul drept al pacientului. În acest mod se pot evalua cele două atrii, valva mitrală, ventriculul stâng, septul interventricular, valva aortică cu două dintre sigmoide și rădăcina aortei. 

Pentru vizualizarea în axul scurt, transductorul se rotește astfel încât marcajul să fie îndreptat spre umărul stâng al pacientului. Prin angularea transductorului se pot obține mai multe tipuri de imagini:

• la nivelul valvei aortice (aorta cu 3 valve sigmoide, atriul și venticulul drept cu valva tricuspidă, atriul stâng, artera pulmonară și valva pulmonară);
  
• la nivelul valvei mitrale (ventriculul drept, septul interventricular, valva mitrală);
  
• la nivelul mușchilor papilari (ventriculul drept, septul interventricular și mușchii papilari).

2. Fereastra apicală – transductorul este plasat la nivelul apexului cardiac obținându-se astfel imaginea „4 camere”. Din aceasta poziție, dacă se modifică angulația transductorului se obține imaginea „5 camere” (a cincea cameră este de fapt valva aortică și aorta ascendentă). Această poziție este utilă în evaluarea afecțiunilor valvei aortice (stenoză sau regurgitare). Prin rotirea transductorului în acest punct se poate realiza o evaluare mai bună a ventriculului stâng.

3. Fereastra subcostală - oferă imagini asemănătoare cu cele obținute în fereastra apicală. Se utilizează mai ales pentru vizualizarea septului interatrial, venei cave inferioare și a aortei abdominale.

4. Fereastra suprasternala - este utilizată pentru vizualizarea aortei în caz de coarctație.