Cardiostimularea electrică temporară în managementul torsadei vârfurilor

Torsada vârfurilor este o formă de tahicardie ventriculară polimorfă ce apare în sindromul de QT prelungit, caracterizându-se din punct de vedere electrocardiografic printr-un pattern caracteristic-succesiune de complexe QRS cu morfologie distinctă, ce își schimbă axul continuu și ce par a se „răsuci” în jurul liniei izoelectrice. [1]

Etiologia acestui tip de aritmie malignă este multiplă, incluzând diselectrolitemiile, medicația antifungică, antibiotică, antiemetică și anticanceroasă, bradicardia excesivă și diverse anomalii ale circuitelor electrice ale cordului.
Simptomatologia este nespecifică și include dispnee, palpitații, sincopă și amețeli. Aceste simptome sunt semne de alarmă pentru patologia cardiovasculară, anunțarea imediată a serviciului medical de urgență fiind imperios necesară.

Cardiostimularea electrică temporară în managementul torsadei vârfurilor

Cardiostimularea electrică sau cardioversia electrică externă a fost pentru prima dată realizată în anul 1950. Cardioversia se realizează aplicând pe toracele anterior curent electric prin intrmediul a doi electrozi numiți padele, restabilindu-se astfel ritmul fiziologic al inimii (ritmul sinusal). Mecanismul defibrilării nu este pe deplin înțeles, dar se pare că livrarea unui curent electric (între 50-360 Joules) către inimă poate crește perioada refractară în masa miocardică, oprind astfel o aritmie malignă, cum este torsada vârfurilor. Principalele indicații ale cardioversiei sunt fibrilația și flutter-ul atrial, tahicardia ventriculară (inclusiv torsada vârfurilor) și supraventriculară, aritmii ce au la bază preponderent circuite de reintrare ce pot fi oprite prin depolarizarea căii de conducere a impulsului electric.

Ca orice procedură medicală, cardiostimularea electrică prezintă o serie de riscuri și posibile complicații, cum ar fi:

• bloc major de ramură stângă
• fibrilație ventriculară
• tahicardie ventriculară nesusținută
• aritmii atriale
• edem pulmonar
• arsuri cutanate.

Concluzii

Cardioversia reprezintă o procedură medicală salvatoare de vieți în condiții bine determinate. Selecția pacienților este cel mai important pas, aceasta realizându-se de către medici prin intermediul unei interpretări corecte și rapide a rezultatului electrocardiografiei. Există numeroase ritmuri patologice ce nu beneficiază de tratamentul prin cardioversie, ceea ce se traduce prin necesitatea pregătirii personalului medical în vederea identificării și diagnosticării corecte a tulburării de ritm. Echipamentul de defibrilare este esențial în toate clinicile și cabinetele medicale pentru că poate fi salvator de vieți dacă este utilizat în mod corespunzător. Pe lângă diagnosticarea corectă a ritmului cardiac patologic există și alte elemente esențiale, cum ar fi stabilirea corectă a intensității curentului electric livrat, realizarea corectă a anesteziei, instituirea tratamentului anticoagulant astfel încât acesta să fie eficient și realizarea corespunzătoare a ventilației mecanice. [2]