Injectarea de Botox pentru disfuncții ale articulației temporo-mandibulare

Articulația temporo-mandibulară (ATM) este răspunzătoare de mișcările mandibulei în cele trei planuri și, prin urmare, prezintă numeroase funcții importante pentru integritatea aparatului dentomaxilar. Aceasta, fiind o pârghie de clasa a III-a, asigură mișcările în plan vertical și transversal ale mandibulei, prin intermediul cărora se realizează masticația, dar și în plan sagital, prin mișcările antero-posterioare, toate acestea având un rol esențial în vorbire.

Forțele prin care mandibula este ridicată sunt asigurate de principalii mușchi ridicători (maseter, fibrele anterioare ale temporalului, pterigoidian medial). În contrast, mușchi precum pterigoidianul lateral și fibrele posterioare din temporal asigură închiderea gurii. (1)

Disfuncțiile articulației temporo-mandibulare (ATM)

În această dinamică au loc deseori modificări patologice, cel mai des fiind vorba de o hiperactivitate a mușchilor ce coordonează mișcările mandibule și, în consecință, mișcările condilului mandibular în fosa glenoidă. Aceste hiperfuncții duc la broxism și la dureri la nivelul ATM, simptome dificil de tratat.

Cele mai comune simptome ale disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare sunt:

• dureri faciale;
• încleștarea dinților;
• țiuitul urechilor;
• click-uri și cracmente la mobilizarea articulației;
• migrene;
• umflarea feței;
• bruxism. (2, 3)

Atitudinile terapeutice actuale au la bază în principal limitarea consecințelor bruxismului asupra suprafețelor dentare, medicii stomatologi recomandând pacienților purtarea de gutiere ce, prin materialul elastic din care sunt concepute, preiau forțele ce ar determin, la nivel dentar, uzură dentară. Cu toate acestea, în lipsa unei opțiuni terapeutice prin care se diminuează forțele contractile musculare de la nivelul mușchilor mobilizatori ai mandibulei, tratamentul nu este unul complet. (3)

Ce este Botox?

Toxina botulinică este o neurotoxină paralitică a cărei principal scop este de a inhiba eliberarea de acetilcolină, neurotransmitățor de la nivelul sinapselor, în mușchii în care este injectată. A fost determinat faptul că injectarea de Botox are potențialul de a reduce durerile resimțite din cauza bruxismului.

Aceasta este utilizată drept opțiune terapeutică și în cadrul tratamentului spasmului pleoapelor, strabismului, spasmului hemifacial, distoniei cervicale și hiperhidrozei, precum și în reducerea ridurilor faciale prin scăderea tonicității mușchilor faciali. (4)

Potențial terapeutic

Studiile au constatat că utilizarea toxinei botulinice în tratamentul disfuncțiilor ATM a înregistrat rezultate pozitive, un studiu din 2003 realizat pe 90 de persoane evidențiind faptul că 91% din participanții cărora le-a fost injectată substanța au raportat o reducere cu 3,2 puncte, în medie, a durerilor. De asemenea, alte două studii, unul din 2008 și unul mai recent, din 2012, au relevat efecte asemănătoare. (5, 6, 7)

Cu toate acestea, este de menționat efectul temporar al Botox-ului asupra simptomelor disfuncțiilor ATM, întrucât acesta nu tratează cauza afecțiunii, ci reduce manifestările clinice ale acesteia. Mai exact, efectul benefic al injecțiilor cu toxină botulinică durează, în medie, între trei și patru luni, fiind necesară ulterior reluarea tratamentului atunci când durerile reapar. (1, 5)

Procedura de injectare a toxinei botulinice durează, în medie, între 10 și 30 de minute, medicul administrând-o în mușchii care prezintă cel mai mare grad de hipertrofie, în majoritatea cazurilor aceștia fiind reprezentați de maseter și temporal. (2)

Riscuri

În cursul studiilor efectuate asupra eficienței injectării de Botox asupra disfuncțiilor ATM au fost descoperite și efecte adverse, printre care cele mai comune sunt:

• migrene;
• infecții respiratorii;
• greață;
• blefaropareză temporară;
• eritem la nivelul injecției;
• hipotonie musculară;
• durere. (6, 7, 8)

Tratamente alternative

Cu toate că Botox-ul este utilizat în special atunci când fizioterapia nu oferă o ameliorare a simptomelor, acesta poate, de asemenea, să aibă o eficiență scăzută la unele persoane. Prin urmare, alternativele la Botox sunt:

• acupunctura;
• administrarea de relaxante musculare;
• gutiere nocturne;
• antialgice și antiinflamatoare;
• fizioterapie;
• intervenții chirurgicale asupra ATM;
• artroscopie;
• atrocenteză;
• meditație. (2, 3)