Amputația radiculară

Atunci când un dinte din zona laterală (molar/măsea) are doar una dintre rădăcini afectate, medicul îi poate propune pacientului o metodă terapeutică diferită de cea a extracției dentare. Una dintre aceste metode conservative (prin care dintele este totuși păstrat pe arcada dentară) este amputația radiculară.

Așadar, amputația radiculară este o metodă terapeutică prin care o parte din dinte (mai exact o rădăcină bolnavă a acestuia) este îndepărtată prin extracție. Desigur, această manoperă poate fi realizată doar în cazul dinților laterali, care au cel puțin două rădăcini și cel puțin una dintre ele este încă în stare bună de sănătate.

Pentru molarii (măselele) de la nivelul maxilarului superior, amputația radiculară poate însemna extracția uneia sau a două rădăcini, întrucât acești dinți prezintă 3 rădăcini. La nivelul molarilor inferiori amputația radiculară se numește și premolarizare deoarece extracția uneia din cele două rădăcini va da dintelui un aspect de dinte lateral monoradicular (premolar). (1)

Când este indicată amputația radiculară?

Există mai multe afecțiuni dentare pentru care medicul dentist ar putea indica o amputație radiculară:

• fracturi dentare sau radiculare;
• rădăcini afectate de carie;
• pierdere din înălțimea osoasă (a osului aveolar) în jurul unei rădăcini dentare;
• infecția bacteriană a unei rădăcini dentare.

Trebuie reținut faptul că amputația radiculară este indicată de medicul dentist pe un dinte care în afară de rădăcina afectată, are șanse mari de a continua să rămână pe arcada dentară.
  
Amputația radiculară nu este indicată în situații precum:

• dinți care prezintă toate rădăcinile afectate de infecție bacteriană și nu se poate realiza tratamentul conservativ al acestuia;
• o slabă implantare osoasă a dintelui (înălțimea osului alveolar din jurul rădăcinilor nu ar asigura menținerea pe arcadă a dintelui în urma amputației radiculare);
• dinți cu rădăcini dentare fuzionate (unite), ceea ce face practic imposibilă amputația radiculară. (1), (2)

Cum se desfășoară amputația radiculară?

Înainte ca medicul dentist să realizeze amputația radiculară este important ca dintele respectiv să fie corect tratat endodontic (tratamentul canalelelor radiculare să fie realizat corespunzător). Acest lucru se realizează se obicei într-o ședință inițială de tratament.

Într-o ședință ulterioară medicul va realiza o anestezie locală corespunzătoare pentru dintele ce urmează a fi amputat. Apoi medicul va secționa coroana dintelui cu o freză. Secționarea coroanei dentare se realizează în dreptul zonei unde rădăcinile dintelui se bifurcă.

După secționare, medicul va realiza o incizie la nivelul gingiei pentru a expune rădăcina care urmează să fie extrasă. După această etapă medicul va extrage rădăcina bolnavă a dintelui și va îndepărta toate resturile patogene (bolnave) de la nivelul osului alveolar. Acesta va igieniza locul cu ser fiziologic și va realiza sutura la nivelul gingiei. Firele de sutură pot fi fie resorbabile, fie pacientul va trebui să se prezinte la medic după 7 zile post-operator pentru îndepărtarea firelor.

După sutură, porțiunea restantă din coroană (cea care a rămas în cavitatea orală) va fi obturată (plombată) cu un material provizoriu, iar ulterior medicul va realiza o coroană protetică de acoperire a dintelui, ca metodă de reconstituire dentară.

După intervenția chirurgicală medicul va prescrie pacientului medicație antiinflamatorie și antialgică (pentru a preveni durerea) și eventual antibiotice (atunci când sunt indicate). De asemenea, pacientul va primi anumite indicații post-terapeutice, fiind de dorit ca aceastea să fie respectate: igiena orală corectă, utilizarea unei ape de gură pentru a îndepărta resturile alimentare și de placă bacteriană de la nivelul firelor de sutură, evitarea alimentelor dure care pot produce durere la nivelul locului extracției radiculare, evitarea alimentelor/lichidelor fierbinți în prima zi post-operator pentru a preveni eventuale hemoragii de la locul extracției etc. (1), (3)

Concluzii 

Amputația radiculară este o metodă terapeutică eficientă în păstrarea unui dinte pe arcada dentară. Ea poate fi considerată o opțiune conservativă a extracției dentare.

Este indicat ca pacientul să ceară toate informațiile necesare de la medicul dentist pentru ca acesta să fie conștient de evoluția posibilă a dintelui în urma amputației radiculare.

În general, evoluția unui dinte amputat poate fi prevăzută, medicul putând sau nu să indice această manoperă ca tratament. Trebuie menționat faptul că un dinte amputat va fi în mod obligatoriu acoperit cu o coroană protetică, altminteri tratamentul va eșua, dintele necesitând ulterior îndepărtarea totală din cavitatea bucală prin extracție. (4)