Extractia dentara

Extractia dentara reprezinta o interventie de natura chirurgicala prin care se urmareste a se indeparta dintele care: fie nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator, fie prezenta lui pe arcada impiedica eruptia normala sau alinierea celorlalti dinti.

Indicatiile extractiei dentare

- Dinti ce prezinta distructie coronoradiculara intinsa, care nu pot fi reconstituiti prin mijloace protetice;
- Dinti inclusi, care nu mai au posibilitatea de a erupe in mod normal pe arcada dentara;
- Dinti cu fracturi radiculare longitudinal;
- Dinti care au provocat complicatii infectioase perimaxilare severe precum flegmoane, abcese, adenite supurate;
- Dinti izolati, ce sunt restanti la nivelul arcadei maxilare si impiedica aplicarea unei proteze mobile corespunzatoare;
- Dinti cu gangrene complicate, care nu pot beneficia de tratament conservator endodontic;
- Dinti supranumerari care produc tulburari functionale;
- Dinti implantati in procese tumorale maligne ce urmeaza a fi tratate prin radiatii ionizante, in scopul prevenirii complicatiilor septic osoase sau premaxilare secundare;
- Dinti cauzali ai osteomielitelor de maxilare sau implantati pe sechestre osoase deja detasate;
- Dinti cu procese parodontale marginale cornice ce prezinta o mobilitate accentuata, resorbtie avansata a osului alveolar si pungi adanci ce nu pot fi tratate prin metode uzuale de tratament medical sau chirurgical;
- Dinti in malpozitie ce nu pot fi aliniati prin metode ortodontice sau dinti ce impiedica anumite redresari ortodontice;
- Dinti din focarele de fractura a maxilarelor care nu pot beneficia de un tratament conservator endodontic;
- Dinti care genereaza tulburari severe de eruptie;
- Dinti mult extruzati, ce prezinta devieri importante ale axului de implantare, impiedicand astfel aplicarea unui tratament protetic corect;
- Dinti care intretin procese patologice infectioase acute sau cornice sinuzale sau ganglionare;
- Dinti cu procese patologice periapicale sau parodontale, care provoaca manifestari severe la distanta in cadrul bolilor de focar.

Contraindicatiile extractiei dentare

- Factori generali: afectiuni sanguine ale aparatului cardiovascular, afectiuni hepatice, renale, endocrine, sindroamele hemoragipare, afectiuni reumatice, leucozele acute.
- Factori locali: supuratiile perimaxilare de cauza odontala, sinuzitele acute maxilare de cauza nazala.

Pregatiri preextractionale

Pregatirea pacientului: La pacientii care prezinta deficiente organice, cu tulburari ce pot fi agravate de extractia dentara, se impune tratamentul in prealabil al acestor afectiuni. Pacientii trebuie pregatiti si din punct de vedere psihic, explicandu-le in acest scop necesitatea exctractiei dentare, precum increderea pe care trebuie sa o aiba in manevrele efectuate de medical stomatolog.

Pregatirea cavitatii bucale: Se va clati cavitatea orala cu ajutorul unei solutii slab antiseptice, se va efectua indepartarea depozitelor moi de pe dinti si de pe mucoase cu ajutorul tampoanelor imbibate in apa oxigenata, precum si efectuarea tehnicii de detartraj supragingival, fie prin metoda manuala, fie ultrasonica sau sonica.

Pozitia pacientului: Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei superioare, atunci fotoliul dentar va fi ridicat cat mai sus, cu spatarul si tetiera inclinata inapoi, astfel capul pacientului va fi intr-o usoara extensie.
Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei dentare inferioare, fotoliul se va cobori, astfel capul pacientului ajungand la nivelul umarului operatorului.

Pregatirea si pozitia operatorului: Avand in vedere ca operatiunea este una sangeranda, mainile medicului stomatolog vor trebui spalate foarte minutios. Protectia operatorului se va efectua prin purtarea halatului, mastii si manusilor sterile. Pozitia medicului va fi una care sa se apropie cat mai mult de natural, trupul fiind intr-o pozitie cat mai dreapta, greutatea corpului fiind distribuita in mod egal pe ambele picioare. Operatorul va ocupa intotdeauna o pozitie in fata si dreapta pacientului.

Pregatirea instrumentarului necesar

- Instrumentar destinat examenului cavitatii orale: pensa, oglinda, sonda dentara;
- Instrumentar utilizat pentru anestezie: seriga si ace de marimi potrivite;
- Instrumentar pentru extractie: clesti si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor ce vor urma sa fie extrase.

Alegerea anesteziei: Cea mai frecventa este folosita anestezia loco-regionala. Aceasta are avantajul ca se poate folosi fara riscuri si aparatura speciala in conditiile de ambulator ale cabinetului stomatologic.

Principii generale utilizate in tehnica extractiei dentare

1. Largirea alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;
2. Coroanele mici, fara convexitati bine reprezentate, necesita folosirea elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui de extractie pe suprafata dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare periodontale;
4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie dentara sunt de obicei clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa actioneze in axul lung al dintelui, iar partea lor activa sa se adapteze perfect pe gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii.
5. Cu ajutorul clestilor se extrag: dintii a caror coroana este integra sau distrusa partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extraalveolara suficient de proeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita peretelui alveolar.

Tehnica extractiei cu ajutorul clestilor

Aceasta tehnica are avantajul ca nu produce leziuni ale tesuturilor peridentare, nu fractureaza osul si nu sfasie mucoasa gingivala.

Clestii au diferite forme, in functie grupele de dinti si arcadele pentru care sunt destinati, astfel incat sa se poata actiona cu el in axul lung al dintelui. Deschizatura clestelui este si ea diferita deoarece dimensiunile coroanelor este variabila de la un individ la altul.

Timpii operatori parcursi in aceasta etapa:
- Sindesmotomia;
- Aplicarea clestelui;
- Luxatia dintelui;
- Extractia propriu-zisa.

Sindesmotomia reprezinta etapa in care are loc sectionarea ligamentului circular al dintelui pentru a permite insinuarea falcilor clestelui cat mai profund subgingival. Se utilizeaza in acest scop fie elevatoarele, fie sindesmotoamele adecvate dintelui respectiv, care sunt insinuate profund intraalveolar.
Aplicarea clestelui se realizeaza in axul lung al dintelui. Cand extractia se realizeaza la nivelul dintilor pluriradiculari, aplicarea clestilor ale caror falci sunt prevazute cu pinteni se va face urmarind ca pintenii sa se insinueze intre radacini, astfel asigurandu-se o priza foarte buna.
Luxatia dintelui presupune largirea alveolei, urmata apoi de ruperea fibrelor ligamentare dentoalveolare si mobilizarea acestuia. In aceasta etapa se actioneaza prin miscari de basculare vestibuoe-orale sau prin miscari de rotatie.
Extractia propriu-zisa: dupa ce dintele a fost mobilizat prin luxatie, acesta capata un joc liber in alveola. Dintele va fi extras din alveola printr-o miscare de tractiune in ax.

Extractia incisivilor centrali superiori

Radacina incisivului central superior este dreapta si are forma conica rotunjita. Se realizeaza anestezie plexala prin infiltratie submucoasa. Ca si instrumente vor fi folosite sindemotoame sau elevatoare drepte „in jgheab” sau „in flacara”. Pentru etapa de extractie propriu-zisa se va utiliza un cleste drept cu falci de dimensiuni convenabile, care se vor adapta perfect axial si circular la coletul dintelui.
Cu ajutorul indexului de la mana stanga, se va indeparta buza superioara, fixand totodata vestibular, creasta alveolara la nivelul dintelui ce urmeaza a fi extras. Se realizeaza decolarea gingiei si sectionarea ligamentului circular cu ajutorul sindesmotomului sau elevatorului. Are loc adaptarea clestelui. Extractia lui se realizeaza dupa ce s-au efectuat miscari de basculare vestibulo-palatinale si miscarea de tractiune finala.

Extractia incisivilor laterali superiori

In acest caz este indicata anestezia plexala sau tronculara periferica, efectuata la gaura infraorbitara sau incisiva. Sunt utilizate elevatoarele drepte sau sindesmotoamele, dar nu trebuie uitat si clestele drept cu falcile mai subtiri, care permite o adaptare perfecta la coletul dintelui.
Cu ajutorul elevatorului sau al sindesmotomului se va realiza decolarea gingiei, iar apoi prin aplicarea clestelui pe suprafata dintelui, acesta se va luxa prin miscari de basculare vestibulo- palatinale.

Extractia caninilor superiori

Acest dinte prezinta cea mai lunga radacina si are o pozitie verticala, apexul avand frecvent o curbura orientata distal sau vestibular.
Gingia este decolata cat mai profund cu ajutorul sindesmotomului sau elevatorului, iar apoi se aplica falcile clestelui, urmarindu-se in acelasi timp o insinuare cat mai profunda a acestuia. Luxatia se realizeaza prin efectuarea unor miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal, urmata apoi de extractia dintelui printr-o miscare de tractiune.

Extractia primilor premolarilor superiori

Acest dinte prezinta doua radacini in mod frecvent, orientate una spre vestibular, iar cealalta spre palatinal, avand o directie divergenta spre apex.
Se realizeaza decolarea gingiei cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui si efectuarea de miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal.

Extractia premolarilor doi superiori

Acest dinte prezinta o singura radacina.
Decolarea gingiei trebuie sa se efectueze cat mai profund, ca mai apoi falcile clestilor sa fie aplicate pe suprafata dintelui in vederea luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal.

Extractia molarilor unu si doi superiori

Acest dinte se numara printre cei mai voluminosi si prezinta trei radacini dintre care una este palatinala si doua vestibulare. Anestezia se realizeaza la nivelul tuberozitatii, completata apoi de o infiltratie vestibulara.
Instrumentele utilizate sunt reprezentate de elevatoare drepte „in jgheab”, „in baioneta”, si sindesmotoame, precum si clesti pentru molari care sunt indoiti pe lat, avand falcile foarte voluminoase. Clestii sunt pereche, se pozitioneaza cu pintenul prezent la varful falcii pe fata vestibulara a dintelui intre cele doua radacini vestibulare.
Decolarea gingiei este realizata cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului drept.
Creasta alveolara se fixeaza intre index si police, iar decolarea gingiei se realizeaza cu ajutorul elevatoarelor sau sindesmotoamelor drepte.
Luxatia dintelui se face prin miscari de basculare vestibulo-palatinale, crescand progresiv amplitudinea miscarilor.

Extractia molarilor de minte superiori

Acest dinte prezinta o mare varietate de forme atat in ceea ce priveste forma coroanei cat si numarul de radacini.
Instrumentarul utilizat in extractia acestui dinte este reprezentat de elevatoare „in baioneta” si cleste cu dubla curbura si falci rotunjite.
Cu ajutorul elevatorului se va decola gingia de pe suprafata dintelui, iar apoi cleste se va aplica in axul dintelui realizand luxatia lui prin miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal. Extractia este insotita de miscari de tractiune lente evitand astfel fracturarea varfurilor efilate ale radacinilor.

Extractia incisivilor centrali si laterali inferiori

Acestia reprezinta dintii cei mai mici din cavitatea orala.
Instrumentele utilizate sunt elevatoarele curbe cu cioc lateral sau sindesmotoame curbe si clesti pentru incisivii inferiori.
Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, urmata apoi de aplicarea falcilor clestelui pe suprafata dintelui in scopul realizarii luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-lingual.

Extractia caninilor inferiori

Caninul inferior este un dinte foarte puternic si prezinta o radacina robusta si lunga.
Pacientul trebuie sa ocupe o pozitie care sa-i favorizeze operatorului accesul facil la acest dinte: cu capul drept si gura larg deschisa. Anestezia este realizata troncular periferic la spina lui Spix.
Instrumentele utilizate sunt elevatoarele cu cioc lung pentru mandibula, cleste indoit pe muchie.
Gingia este decolata cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor apoi falcile clestilor se vor insinua cat mai profund adaptandu-se perfect la coletul dintelui. Urmeaza apoi luxarea dintelui prin efectuarea miscarilor de basculare in sens vestibulo-lingual.

Extractia premolarilor inferiori

Acesti dinti au o singura radacina ce este puternica si foarte lunga. Instrumentarul utilizat este acelasi ca si in cazul caninilor, anestezia realizandu-se tot la spina Spix. Tehnica de extractie este intocmai ca si la canini, urmand aceeasi pasi.

Extractia molarilor 1 si 2 inferiori

Sunt dinti pluriradiculari, prezentad o radacina situata mezial si una distal. Pacientul va avea o pozitie ce ii confera operatorului un acces cat mai facil la dinte: capul va fi sprijinit in tetiera, iar in functie de hemiarcada la care se lucreaza, capul va fi rotat spre dreapta sau spre stanga. Anestezia se va realize la spina lui Spix a nervului lingual si al nervului alveolar inferior. Instrumentarul utilizat va fi reprezentat de: sindesmotoame curbe, elevatoare curbe mandibulare cu cioc lateral, cleste cu falcile indoite pe muchie.
Se initiaza decolarea gingiei cu ajutorul elevatoarelor, apoi falcile clestelui se vor insinua cat mai profund, mai intai cea linguala urmata apoi de cea vestibulara. Se luxeaza dintele efectuandu-se miscari de basculare in sens vestibulo- lingual.

Estractia molarilor 3 inferiori (de minte)

Acest dinte poate prezenta o varietate de forme atat coronare car si radiculare, astfel ca poate prezenta una, doua, trei sau chiar patru radacini.
Pentru extractia acestui dinte, pacientul va ocupa o pozitie relaxata, cu capul usor in extensie si gura larg deschisa.
Instrumentarul necesar acestei manopere este: elevator Lecluse, „limba de crap”, cleste indoit pe lat, a carui falci pot prezenta sau nu pinteni.
Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, apoi se insera falcile clestelui cat mai profund, fiind in contact strans cu suprafata dintelui. Se luxeaza apoi prin efectuarea de miscari in sens vestibulo-lingual. Extractia trebuie sa se realizeze prin tractiune in ax insotita de o usoara inclinatie in ax.

Extractia dintilor temporari

Rolul functional ce este indeplinit de dintii temporari este unul foarte important, atat din punct de vedere al dezvoltarii armonioase a aparatului dentomaxilar, cat si in ceea ce priveste alimentatia copilului. Dintii temporari trebuie mentinuti la nivelul arcadei dentare pana in momentul in care sunt inlocuiti cu cei definitivi, deoarece extractia precoce a acestor dinti poate influenta struncturile maxilare si dentare adulte.

Indicatii pentru extractia dintilor temporari:

1. Daca dintii se afla in perioada fiziologica de inlocuire si prezinta mobilitatea crescuta datorita resorbtiei radacinii produsa de procesul de rizaliza fiziologica, atunci ei trebuie extrasi. Extractia are loc in situatiile cand, dintii prezinta o mobilitate foarte crescuta si prin aceasta jeneaza masticatia.

2. Situatii ce impun extractia dintilor temporari inaintea perioadei fiziologice de inlocuire:
- Dinti ce prezinta carii complicate si nu pot fi conservati printr-un tratament adecvat, si astfel intretin procesele septic locale sau generale;
- Dinti cu gangrene ce au produs supuratii perimaxilare;
- Dinti ce au produs si intretin in acelasi timp osteomielite sau osteite;
- Dinti cu fracturi radiculare;
- Dinti ce prezinta luxatii si nu pot beneficia de tratamente care sa-i imobilizeze;
- Dinti ce produc deviatii sau malpozitii ale dintilor permanenti;
- Dinti ce raman pe arcada dupa perioada de eruptie fiziologica a dintilor permanenti.

Anestezia

Pentru situatiile in care dintii sunt foarte mobili, este indicata anestezia locala de contact prin badijonare cu solutie de cocaina 10% sau aplicarea unor anestezice ce se prezinta sub forma de spray - Xilestezinei sau Gingicainei.
Cand dintii temporari prezinta o radacina ce nu este complet resorbita, atunci se apeleaza la o anestezie loco-regionala sau chiar generala deoarece procedeul impune un traumatism dureros ce va fi suportat foarte greu de catre copil.

Instrumentar utilizat: clesti ce prezinta aceeasi forma ca si cei ce sunt utilizati la dulti doar ca dimensiunea este una mai redusa, elevatoare, departatoare tip Whitehead, departatoare tip Rose- Kong, pensa de limba ce va fi utilizata in caz de anestezie generala.

Tehnica:

- In cazul dintilor cu rizaliza accentuata, clestele adecvat va realiza extractia foarte usor, printr-o simpla miscare de basculare;
- In situatiile in care extractia are loc inaintea resorbtiei radacinilor, atunci extractia este mai dificil de realizat si atunci se impune ca medicul sa cunoasca gradul de resorbtie al radacinilor si rapoartele pe care acestea le au cu mugurii dintilor permanenti.

Manoperele ce sunt efectuate, sunt asemanatoare cu cele urmate in cazul dintilor permaneti doar ca acestea trebuie sa fie ferme, repide, blande, necesitand o atentie sporita in ceea ce priveste tesuturile invecinate si foliculii dintilor subiacenti. Aplicarea clestelui trebuie sa se realizeze cu o atentie sporita, astfel incat sa se evite prinderea mucoasei gingivale intre falcile acestuia. Daca in urma extractiei vor ramane fragmente mici de radacina, acestea vor fi extrase cu ajutorul unei pense.

In situatia in care aceasta manopera are loc in prezenta anesteziei generale, exista riscul ca dintii sau fragmentele de radacina extrase sa cada in fundul gatului, de unde pot fi aspirate foarte usor in caile respiratorii. Pentru a combate aceasta situatie, este recomandat a se lua cateva masuri de prevenire precum:
- Dintele trebuie prins bine in cleste;
- Capul copilului se va mentine usor ridicat si rotat spre lateral, astfel ca eventualele fragmente de dinti sau secretiile nu vor putea sa cada in fundul gatului.

Extractia radacinilor dentare

Cand exista radacini dentare localizate la nivelul alveolei, acestea se pot datora fie proceselor distructive ce sunt adesea generate de procese carioase, fie de traumatisme, fie de unele fracturi care au aparut in timpul extractiei. Manopera de extractie a resturilor radiculare previne astfel un viitor proces septic, tumoral sau iritativ, precum si pentru a conferi un camp protetic corepunzator.

Clestii pot fi folositi doar in situatiile in care se pot crea conditii de aplicare si priza corecte, fara a leza insa gingia sau peretele alveolar. Aceste situatii sunt intalnite atunci cand radacina dentara se gaseste localizata la nivelul marginii libere a alveolei sau cand radacina dentara prezinta o portiune extraalveolara proeminenta, cu pereti rezistenti.

Extractia realizata cu ajutorul clestelui

Tipul clestelui va fi ales in functie de marimea si forma radacinii. Se decoleaza gingia cu ajutorul unui elevator si apoi se insera clestele, mai intai falca orala, apoi cea vestibulara. Luxatia radacinii se realizeaza prin miscari de basculare in sens vestibulo-oral.

Tratamentul postextractional

Pot fi intalnite trei situatii si anume:
- plaga alveolara cu aspect normal;
- plaga alveolara infectata;
- plaga alveolara zdrobita.

Tratamentul plagii alveolare normale

Cand extractia dentara a decurs normal si fara incidente care sa implice fractura dintelui sau a radacinilor, atunci se poate observa o sangerare redusa ce manifesta rapid o tendinta de organizare a cheagului ce va proteja plaga de flora microbiana a cavitatii orale, dar constituie in acelasi timp si elementul care favorizeaza procesul de cicatrizare.

Etapele parcurse in aceasta situatie:
- Cu ajutorul unor tampoane sterile se evacueaza din cavitatea orala sangele si secretiile;
- Cu pulpa degetului se palpeaza marginile alveolei pentru a se depista astfel daca au ramas ciocuri osoase proieminente care vor trebuie netezite cu ajutorul unei chiurete;
- Marginile alveolei vor fi stranse intre police si index, apropiind astfel cat de mult posibil tablele osoase care s-au dilatat, favorinzand astfel extractia radacinii;
- Peste alveola se va aplica un tampon de comprese sterile pentru a realiza hemostaza si protectia plagii;
- Pacientul va fi controlat dupa jumatate de ora, verificand plaga si observand daca s-a format chegul de sange ce va favoriza procesul de cicatrizare.

Bolnavul va fi invatat cum sa procedeze in urmatoarele ore ce vor decurge in urma procesului de extractie, astfel ca:
- in primele 12 ore, pacientul nu are voie sa-si clateasca gura pentru a nu mobiliza cheagul de sange ce s-a format in interiorul alveolei;
- alimentele tari si consistente care solicita o masticatie intensa, precum si cele foarte fierbinti care ar putea produce liza cheagului vor trebui evitate timp de 48 de ore;
- durerea va fi combatuta doare cu analgetice administrate pe cale orala;
- spalatul dintilor se poate relua in cea de-a doua zi ce succede extractia, dar se va evita atingerea cu periuta a zonei in care se gaseste plaga, precum si clatirile puternice.

Tratamentul plagii infectate

In aceasta situatie este necesar sa se asigure:
- o evacuare completa a tuturor elementelor patologice;
- sa se ia toate masurile necesare pentru a impiedica evolutia extensiva a procesului ce exista deja;
- sa se previna aparitia eventualelor complicatii care ar intarzia procesul ce vizeaza vindecarea;
- sa se asigure conformarea crestei alveolare astefl incat sa fie apta pentru protezare.

Tratamentul plagii alveolare zdrobite

Cand au loc extractii dentare laborioase, se pot produce plagi intinse insotite de zdrobiri ale partilor moi si ale osului alveolar, astfel ca, pentru a preveni aceste situatii trebuie:
- sa se inlature toate eschilele osoase mici care sunt detasate;
- cu ajutorul unei pense ciupitoare se rezeca portiunie osoase ale marginilor alveolei sau ale septurilor interdentare proeminente sau neregulate;
- apoi se netezesc cu ajutorul unei chiurete ;
- se excizeaza franjurile mici gingivomucoase sfasiate si devitalizate.

Accidente care pot sa apara dupa extractia dentara

Aceste accidente care apar se datoreaza: particularitatile morfologice atat coronare cat si radiculare ce apartin dintelui care urmeaza a fi extras, leziunile patologice ale dintelui si tesuturilor peridentare, greselilor tehnice.

Accidente dentare
a) Fracturarea coroanei sau a radacinii ce poate fi produsa prin folosirea unor tehnici neadecvate, prin aplicarea unor clesti nepotriviti, folosind o priza incorecta si exercitand miscari brutale in timpul manoperei de extractie.
b) Luxatii ale dintilor vecini provocate prin utilizarea unor clesti a caror falci sunt late.
c) Fracturarea dintilor vecini sau antagonisti prin deraparea clestilor in timpul manoperelor de luxatie.
d) Smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti.

Leziuni ale partilor moi perimaxilare
a) Plagi gingivale liniare rezultate in urma deraparii elevatorului si pot fi insotite de hemoragie gingivala.
b) Plagi intinse cu denudari mari ale osului ce pot surveni in urma unor manopere traumatizante.
c) Plagi ale mucoasei palatinale ce se produc prin deraparea elevatoarelor in timpul extractiei molarilor superiori.
d) Plagi ale limbii survenite atunci cand elevatoarele curbe ascutite sau „limba de crap” derapeaza in timpul extractiei molarilor de minte inferiori.
e) Plagi ale planseului bucal produse prin inteparea mucoase cu varful elevatorului.

Leziuni osoase
a) Fracturi alveolare.
b) Fracturarea tuberozitatii maxilarului superior.
c) Fracturarea mandibulei.
d) Luxatia mandibulei.
e) Accidente sinuzale.

Leziuni ale nervilor
Pot fi interesati nervul alveolar inferior si nervul lingual.

Aspirarea fragmentelor dentare si osoase

Este o situatie extrem de grava in care are loc caderea accidentala a fragmentelor dintilor luxati sau a dintilor dintre falcile clestilor in fundul gatului.
Astfel, corpul strain cade in laringe, ajunge in trahee si apoi este aspirat in bronhii producand efecte grave: tuse, dificultate la respiratie, senzatie de sufocare, cianoza sau chiar asfixie.

Pentru a preveni aceasta situatie trebuie luate unele masuri de precautie si anume: in timpul extractiei, secretiile vor fi inlaturate cu aspiratorul, dupa luxarea dintelui, acesta va fi fixat bine intre falcile clestelui pentru a nu scapa, daca dintele sau radacina au cazut pe limba, capul pacientului a fi aplecat imediat inainte si se va evacua cavitatea orala. Cand corpul strain a fost totusi aspirat, atunci pacientul va fi asezat in decubit ventral, si I se va administra de urgenta dilauden+ atropina si va fi transportat in serviciul de specialitate in vederea extractiei.

Complicatiile aparute in urma extractiei dentare

1. Limitarea deschiderii gurii (trismusul)

Acest lucru se datoreaza muschilor mobilizatori ai mandibulei care se gasesc situati in imediata vecinatate a dintilor extrasi si care se contracta in urma traumatismelor si infectiilor aparute in urma extractiei. Odata ce vindecarea progreseaza, aceasta disfunctie se rezolva de la sine, dar poate fi accelerata prin igiena locala si prin efectuarea unor exercitii active de deschidere a gurii.

2. Alveolita

Este o complicatie care se intalneste destul de frecvent si reprezinta o inflamatie a peretilor alveolei. Printre simptome se numara: durere puternica ce persista si iradiaza catre ureche, ganglioni cervicali inflamati, miros nelacut al gurii, stare de agitatie, lipsa cheagului.

Vindecarea aceste afectiuni are loc in decursul a 7-14 zile iar tratamentul indicat de medic este:
- irigarea cu solutii antiseptice a alveolei infectate;
- introducerea in alveola a unor conuri alveolare ce pot contine antibiotice sau anestezice;
- folosirea unor calmante pentru inlaturarea durerii.

Vindecare poate fi grabita prin:
- aplicarea de comprese reci la nivelul obrazului in zona tumefiata sau dureroasa;
- oprirea fumatului;
- consumul unei cantitati de lichide necesare pentru a combate deshidratarea;
- igienizare corecta si regulata la interval de 3-4 ore;
- evitarea consumului de alimente de consistenata tare.

3. Durerea persistenta

Anestezia efectuata poate sa dureze pana la trei ore dupa extractia dintelui, si de aceea dupa scurgerea acestui timp se resimte o senzatie moderata de durere care va disparea complet in urmatoarele 2-3 zie. In toata aceasta perioada de timp se recomanda utilizarea unor calmante obisnuite.

4. Hemoragia postextractionala

Hemoragia produsa de extractia dentara trebuie sa se remita in mod normal in urmatoarele 10-15 minute incetand complet in cateva ore, timp in care se interzice a se clati cavitatea orala.

Cand hemoragia nu are tendinta sa inceteze sau reapare dupa o perioada de timp, exista diferite cauze care pot fi invocate si anume:
- cauze locale: extractii traumatizante, prezenta unor inflamatii ce determina dilatarea vaselor de sange;
- cauze generale: diferite boli care impiedica coagularea sangelui.

Extractia dentara efectuata la femeile insarcinate

Ideal ar fi ca toate problemele stomatologice sa fie rezolvate inaintea sarcinii deoarece in timpul ei pot apare unele modificari atat la nivelul gingiei cat si la nivelul structurilor dentare prin aparitia proceselor carioase.
In situatia in care se impune interventia, atunci extractia dentara trebuie evitata pe cat posibil in trimestrul unu de sarcina, perioada in care se formeaza organele fatului, dar in schimb se poate efectua in primul si al treilea trimestru de sarcina fara a produce complicatii fatului sau mamei.

Situatii care pot influenta bunul mers al unei extractii dentare

Persoanele care prezinta o stare generala buna si la care se intervine in sensul unei extractii dentare, nu se impun masuri preventive deoarece interventia propriu-zisa si procesul de vindecare se desfasoara fara nici un fel de probleme. Nu tot acelasi demers este urmat si in cazul persoanelor care sufera de anumite afectiuni si la care interventia de extractie a unui dinte poate presupune anumite riscuri.

Toate aceste afectiuni trebuie cunoscute de catre medicul dentist pentru ca este necesar ca acesti pacienti sa vina cu unele investigatii suplimentare si necesita de cele mai multe ori o pregatire speciala care precede interventia de extractie.

Dintre aceste afectiuni trebuie luate in discutie:
1. Bolile de inima: pacientii care sufera de aceste afectiuni cel mai frecvent urmeaza si un tratament cu aspirina, medicament care impiedica coagularea sangelui, care ar putea pune dificultati in urma unei extractii dentare, favorinzand aparitia unei hemoragii. Aceasta situatie impune ca medicatia cu aspirina sa fie intrerupta cu 3 zile inainte si reluata abia dupa 2 zile de la extractia dentara. Cand pacientul sufera de defecte valvulare, este necesar sa se faca protectie cu antibiotice atat inainte cat si dupa interventie. In cazul in care pacientul a suferit in mai putin de 6 luni un infarct de miocard, atunci extractia trebuie amanata.
2. Boli de sange pot perturba procesul de coagulare.
3. Diabetul- in aceasta situatie extractiile dentare pot fi urmate de infectii alveolare sau complicatii hemoragice.
4. Bolile de ficat-la pacientii care sufera de ciroza sau hepatita cronica extractia dentara favorizeaza riscul de hemoragie.
5. Tratamentul osteoporozei: medicatia urmata in acesta afectiune poate produce modificari la nivelul oaselor maxilare printre care se numara si sudarea radacinii dintelui de osul inconjurator.

Costul unei extractii dentare

Cea mai buna metoda de informare este ca pacientul sa telefoneze la cateva cabinete, de unde sa obtina un pret estimativ, dar de cele mai multe ori, medicul va fi nevoit sa faca o consultatie in vederea stabilirii complexitatii reale a interventiei.

In mod normal, pe primul plan trebuie pus gradul de dotare al cabinetului, precum si experienta ce sta in spatele medicului si nu pretul ce caracterizeaza aceasta interventie.
Este bine ca orice pacient sa isi stabileasca un medic personal la care sa se prezinte regulat si in care sa aiba toata increderea.

Situatii in care este necesar sa se reia legatura cu medicul care a efectuat interventia de extractie a dintelui:
- Daca apar semne ce indica o infectie, incusiv daca este insotita de febra;
- Hemostaza nu s-a produs, iar sangerarea abundenta persista la mai mult de 4-5 ore dupa aceasta interventie;
- Senzatie de voma insotita de ameteli;
- Roseata a pielii, umflatura, durere excesiva in zona respectiva.

Drepturile pacientului in cazul acestei interventii:

- Dreptul de a fi informat asupra starii de sanatate, a interventiile medicale propuse, a riscurilor posibil sa apara in urma acestei proceduri, a alternativelor ce exista la procedurile propuse, precum si consecintele care apar in urma neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale.
- Dreptul de a fi instiintat in avans despre costul acestei interventii;
- Dreptul de a consimti sau nu in vederea efectuarii acestei interventii;
- Dreptul de a refuza sau intrerupe interventia propusa;
- Dreptul de a fi respectat ca si persoana umana fara nicio discriminare;
- Dreptul de a cere si a obtine o alta opinie medicala.