Alveolotomia

Extracția dentară este o intervenție cu o dificultate scăzută sau medie, care se desfășoară de cele mai multe ori, în condițiile obișnuite, oferite de un cabinet de medicină dentară.

Uneori, însă, extracția dentară devine dificilă, iar medicul ar trebui să apeleze la tehnici chirurgicale suplimentar, pentru a favoriza extracția dintelui sau a rădăcinilor dintelui în condiții optime.

Una dintre tehnicile ajutătoare extracției dentare se numește alveolotomie și presupune eliminarea unei porțiuni din osul alveolar (osul care înconjoară rădăcina dintelui de extras). Așadar, alveolotomia poate fi o intervenție chirurgicală de sine stătătoare sau o intervenție chirurgicală ajutătoare extracției dintelui, atunci când se constată anchiloza dintelui de extras (o „sudură” între suprafața rădăcinii dintelui și osul alveolar) sau când una sau mai multe rădăcini s-au fracturat pe parcursul extracției și nu există altă posibilitate de a le îndepărta. (1)

Indicații 

Alveolotomia este indicată în următoarele situații:

• în cazul unor dinți cu rădăcini divergente (inabordabile prin extracții dentare simple);
• fracturi ale rădăcinilor;
• în cazul unor dinți cu tratamente endodontice vechi, cu distrucții carioase masive;
• în cazul resorbției radiculare (care predispune rădăcina dintelui la fractură);
• rădăcini foarte lungi, predispuse la fractură;
• os alveolar foarte compact în jurul rădăcinii/rădăcilor de extras. (2)

Metoda de realizare

Pentru realizarea unei extracții dentare cu alveolotomie, pacientul trebuie să se afle într-o stare bună de sănătate sau în caz contrar să aibă un aviz din partea medicului curant care să ateste că intervenția chirurgicală se poate efectua în condiții de siguranță. (3)

În prima etapă, se va realiza anestezia locală, specifică zonei respective a cavității orale, apoi medicul va efectua o incizie la nivelul gingiei pentru a expune osul alveolar. Cu ajutorul micromotorului și al unei freze speciale, va reduce din compacta osoasă, atât cât va fi necesar pentru a expune rădăcina/rădăcinile dintelui și pentru a se finaliza cu extracția acestuia. După extracția propriu-zisă a dintelui, medicul va curăța atent zona de extracție și va sutura plaga post-extracțională cu fire de sutură. (2)

Evoluție

 

Alveolotomia este o intervenție chirurgicală cu o dificultate medie de cele mai multe ori, iar evoluția pacientului post-intervenție, este, în cele mai multe cazuri, una favorabilă.

Desigur, și în acest caz, pacientul poate resimți un anumit disconfort sau simptome care apar în mod obișnuit și care vor dispărea în scurt timp (1-2 zile):

• ușoară sângerare a locului intervenției (pentru 1-2 zile);
• durere de intensitate medie și disconfort local (este ținută sub control prin administrarea de antialgice și dispare între 1-5 zile post-alveolotomie);
• edem local (adică „umflătura” obrazului, buzei, a regiunii oculare sau a regiunii submandibulare), în funcție de localizarea dintelui care a fost extras prin această tehnică;
• imposibilitatea de deschidere a gurii în întregime (acest fenomen se numește trismus, este datorat contracției mușchilor masticatori și se reduce în câteva zile dacă pacientul face exerciții de închidere și deschidere a gurii). (4)

Indicații post-operatorii 

După intervenția chirurgicală, pacientului i se vor indica cel mai probabil medicamente antialgice, pentru a reduce o mare parte dintre simptomele expuse mai sus. În unele cazuri, medicul va indica și un tratament cu antibiotice, pentru a preveni infecția la nivelul zonei post-extracționale.

De asemenea, pacientului i se recomandă să nu fumeze pentru următoarele 2-3 zile post-intervenție pentru a favoriza o cicatrizare corespunzătoare a locului extracției. De asemenea, asigurarea unei igiene orale corespunzătoare este foarte importantă. Acest lucru va preveni infecția locală și va permite o cicatrizare corespunzătoare. Firele de sutură se vor suprima după aproximativ 7 zile de la intervenție. (2)