Chiuretajul periapical

Chiuretajul periapical este o procedură chirurgicală prin care se urmărește îndepărtarea țesuturilor alterate circumscrise apexului (vârfului) radăcinii dintelui. Metoda face parte din grupul tratamentelor chirurgicale auxiliare tratamentului endodontic conservator și este indicată în cazul obturațiilor de canal cu depășire și a unor parodontite apicale în care infecția a depășit bariera apicală a dintelui. Spre deosebire de rezecția apicală, tehnica prezintă avantajul de a păstra lungimea naturală a rădăcinii, deși o serie de inconveniente limitează utilizarea acestei proceduri.

În prezent, chiuretajul periapical este folosit foarte rar ca metodă singulară de tratament și reprezintă, mai degrabă, o etapă în cadrul rezecției apicale. Chiar dacă rezecția este o măsură mai radicală, specialiștii o preferă în detrimentul chiuretajului propriu-zis datorită eficienței superioare. [1], [3]

Indicațiile chiuretajului periapical

• Obturațiile de canal cu depășire recente (preferabil la 1-2 zile după efectuarea tratamentului endodontic), care provoacă durere și edem. [1], [2]
• Extinderea inflamației pulpare la nivel periapical, sub forma de osteite periapicale, cementită necrotică, parodontită apicală cronică. [1], [3]
• Când datele radiografice sugerează existența unui chist apical de dimensiuni mici. [3]
• În anumite situații care impun prelevarea de țesut apical pentru biopsie. [3]

Examene complementare

Pentru evitarea unor accidente intraoperatorii și pentru o mai bună cunoaștere a ariei de intervenție, radiografia dentară este obligatorie. [1]

Contraindicațiile chiuretajului periapical

Chiuretajul periapical este contraindicat pe dinți la care obturațiile de canal au fost efectuate cu mult timp în urmă. Necroza apexului, precum și alte procese inflamatorii periapicale necesită un tratament mai radical (rezecția apicală) pentru eliminarea în totalitate a sursei de infecție. [1], [2]

Tehnică

1. Anestezie locală

Locul și tipul injecției depinde de dintele afectat. În acest scop se folosesc anestezice ce conțin articaină, mepivacaină, lidocaină etc, care fac ca intervenția propriu-zisă să fie absolut nedureroasă. Este important să anunțați medicul dacă sunteți alergici la anumite medicamente sau anestezice, pentru a evita reacțiile alergice la preparat. În cazul în care nu vi s-au mai efectuat anestezii, este recomandată testarea anestezicului înaintea injecției. Uneori poate fi necesar ca acest test să fie efectuat de medicul specialist alergolog, dar, de regulă, medicul stomatolog poate verifica reacția la preparat prin injectarea intradermică a unei cantități mici de substanță diluată. [1]

2. Incizie

Cu ajutorul bisturiului se secționează mucoasa și periostul adiacent din dreptul apexului rădăcinii afectate. Incizia are direcție orizontală puțin curbată, iar profunzimea este dată de contactul lamei cu osul alveolar vestibular. Datele radiologice și anatomoclinice orientează asupra localizării zonei periapicale. [1]

3. Decoletarea mucoperiostală

Reprezintă îndepărtarea mucoasei și periostului ce acoperă tabla osoasă pe o suprafață care să permită abordarea zonei afectate. În acest scop se folosesc decolatoare de dimensiuni corespunzătoare, iar mucoasa și membrana periostală se vor îndepărta de os fără a compromite aderența uneia la cealaltă. [1]

4. Osteotomie

Osul eliberat este vizibil în această etapă și trebuie trepanat pentru a crea accesul către zona afectată din vecinătatea rădăcinii dentare. Uneori procesul infecțios se extinde către os și îl deformează sau perforează, facilitând localizarea ariei în care tabla osoasă trebuie descoperită. În continuare se folosesc chiurete sau freze globulare montate la piesa dreaptă, mărind cavitatea de acces până la expunerea în totalitate a zonei afectate. [1], [3]

5. Chiuretaj

În funcție de dimensiunile zonei se vor alege și chiuretele potrivite pentru îndepărtarea țesuturilor alterate și a cimentului de obturație. Eliminarea acestora se va face în totalitate, cu grijă pentru a nu leza elemente anatomice importante (nervi, vase de sânge, etc.). Rădăcina dintelui fiind un corp tridimensional, trebuie eliberată de detritusuri din toate unghiurile de acces. Se folosesc meșe sterile de tifon pentru a îndepărta sângele din plagă și a îmbunătăți controlul vizual. Manevra continuă până se ajunge în os sănătos. Când chiuretajul este gata, se poate iriga plaga osoasă cu jet de ser fiziologic, pentru eliminarea resturilor patologice din cavitate. [1]

6. Sutura plăgii

Se va efectua cu ace atraumatice și fire neresorbabile ce se vor îndepărta de către medic după 7 zile. [1]

Accidente posibile

• Lezarea dinților vecini zonei de intervenție.
• Lezarea unor elemente anatomice importante sau deschiderea acidentală a unor cavități proximale. [1]

Recomandări după chiuretajul periapical

• Igienă oro-dentară obligatorie.
• Clătiri bucale cu soluții antiseptice sau antibiotice până la eliminarea firelor de sutură. [3]
• Aplicarea periodică de comprese reci la nivelul zonei, mentinute pentru 10-15 minute pentru diminuarea semnelor inflamatorii.
• În unele situații se poate recomanda tratamentul profilactic cu antibiotice.
• În 5-6 zile plaga se vindecă. [1]
• După îndepărtarea firelor de sutură este necesar controlul clinic și radiologic din 6 în 6 luni până la vindecarea completă a osului periapical. [3]