Electroencefalograma (EEG, electroencefalografia)

În ciuda dezvoltării unor tehnici imagistice mai avansate, electroencefalografia reprezintă și astăzi o investigație esențială pentru studiul activității electrice a creierului. (1) Rezultatul electroencefalografiei poartă denumirea de electroencefalogramă (EEG).

Când este necesară electroencefalografia?

Electroencefalografia permite diagnosticarea și monitorizarea unor afecțiuni care perturbă activitatea electrică cerebrală. Principala situație în care se recomandă efectuarea unui EEG este investigarea epilepsiei, o afecțiuni manifestată prin crize generalizate repetate. Această investigație orientează medicul către tipul de epilepsie, factorii declanșatori ai crizei și eventuale modalități de tratament. (2)

Alte situații în care este necesară efectuarea unei electroencefalograme pot fi:

• tumori cerebrale;
• traumatisme craniene;
• contuzii;
• tulburări ale somnului (sindromul de apnee în somn);
• inflamația creierului (encefalită);
• demență (de exemplu: boala Alzheimer);
• stabilirea morții cerebrale;
• pacienți cu encefalopatie în cazul cărora etiologia nu poate explica gradul encefalopatiei;
• encefalopatiile metabolice toxice;
• inducerea comei terapeutice;
• realizarea testului Wada (permite identificarea dominanței emisferei pentru memorie și limbaj);
• sincope sau pierderi ale stării de conștiență în lipsa unei etiologii de natură cardiacă;
• aprecierea prognosticului asociat unui stop cardio-respirator;
• pacienți comatoși internați în unitatea de terapie intensivă cu reacție de răspuns diminuată;
• aprecierea modificărilor cerebrale în urma evenimentelor ischemice (AVC);
• în timpul intervențiilor neurochirurgicale;
• anterior transplantului cardiac sau hepatic. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)

Contraindicații

În prezent, nu există contraindicații clare ale efectuării unui EEG, însă plasarea electrozilor poate fi dificilă în cazul:

• unor răni deschise la nivelul extremității cefalice;
• craniotomiilor efectuate anterior.

De asemenea, apariția hiperventilației reprezintă o contraindicație pentru EEG în cazul pacienților care au suferit:

• AVC;
• sindrom de detresă respiratorie acută;
• infarct miocardic;
• transplant;
• fenomene astmatice;
• intervenții chirurgicale;
• boala Moyamoya;
• siclemie. (1)

Tipuri de electroencefalografie

Există mai multe tipuri de teste EEG:

1. EEG de rutină

EEG de rutină durează 20-40 de minute (de obicei, 23 minute). Pe parcursul acestui test, medicul îi va cere pacientului să îndeplinească anumite condiții:

• să nu vorbească;
• să inspire și să expire profund (hiperventilație);
• să închidă și să deschidă ochii la anumite intervale de timp în prezența unor stimuli luminoși. (2, 6)

2. EEG ambulatoriu

În cazul EEG-ului ambulatoriu înregistrarea activității cerebrale se desfășoară pe o perioadă de 1-3 zile. Înregistrarea are loc atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții, de obicei la domiciliul pacientului. Electrozii sunt plasați normal la nivelul scalpului și sunt conectați ulterior la un mic dispozitiv EEG portabil care poate fi atașat de haine. Activitatea zilnică poate fi desfășurată normal pe parcursul înregistrării, cu mențiunea că aparatul EEG trebuie să fie protejat de umezeală. (2, 6)

3. EEG în somn sau EEG cu privare de somn

Atunci când se urmărește diagnosticul unei tulburări de somn, iar EEG-ul de rutină, din timpul zilei, nu oferă suficiente informații, medicul poate recomanda efectuarea unui EEG în timpul somnului. Uneori, pacientul va fi privat de somn cu o noapte înainte de efectuarea testului, astfel încât acesta să poată dormi la momentul oportun. Această tehnică poartă denumirea de EEG cu privare de somn. (2, 6)

4. EEG video sau telemetrie EEG

EEG-ul video presupune înregistrarea video a pacientului în timpul testului EEG și se desfășoară pe parcursul a mai multe zile în camere special amenajate și atent supravegheate.
Importanța testului EEG video constă în corelarea modificărilor activității cerebrale cu ceea ce face sau spune pacientul în timpul investigației.

5. Telemetrie EEG invazivă

Telemetria EEG invazivă este rar utilizată și presupune realizarea unei intervenții chirurgicale în timpul căreia electrozii vor fi plasați direct pe suprafața creierului. Această metodă permite localizarea regiunii de la nivelul căreia provin crizele pacienților și, totodată, verifică dacă o intervenție chirurgicală poate fi posibilă în cazul pacienților cu forme complexe de epilepsie. (2)

Cum să mă pregătesc pentru electroencefalografie?

Inițial, medicul dumneavoastră vă va detalia procedura, iar dacă sunteți de acord cu efectuarea acesteia, veți semna un formular de consimțământ. Dacă aveți nelămuriri sau temeri legate de electroencefalografie, acesta este momentul potrivit pentru a adresa întrebări medicului.

Pregătirea propriu-zisă pentru efectuarea unui EEG presupune:

• spălarea părului cu o zi înainte de efectuarea procedurii, fără să utilizați balsam sau alte produse de stilizare a părului precum: gel, fixativ sau spumă.
• întreruperea consumului medicamentelor sau a suplimentelor naturiste care pot vicia rezultatul electroencefalografiei, după ce ați discutat cu medicul;
• evitarea postului alimentar în zilele anterioare testului;
• evitarea consumului de cofeină cu 8-12 ore înainte de test;
• dacă se recurge la administrarea unui sedativ în timpul EEG, asigurați-vă că veți fi însoțit la întoarcerea acasă;
• respectați orice alte indicații venite din partea medicului curant. (2, 3, 4, 5, 6, 8)

Cum pregătesc copilul pentru o electroencefalografie?

Deși copiii sunt în general speriați atunci când vine vorba despre efectuarea unei proceduri medicale, descrierea camerei, a instrumentelor folosite și relatarea procedurii poate fi de mare ajutor pentru aceștia. De asemenea, este important să li se menționeze că electroencefalografia este o procedură nedureroasă, confortabilă. Compania părintelui pe durata desfășurării testului reprezintă un alt factor liniștitor pentru cei mici. (7)

Cum se desfășoară o electroencefalografie?

Pacientul va fi poziționat în poziție șezând sau întins pe pat, iar pe scalpul acestuia se vor aplica 16-25 de electrozi, fie direct pe scalp după aplicarea unui gel, fie sub forma unei căști cu electrozi. Electrozii transmit activitatea electrică a creierului unui aparat care înregistrează datele, le prelucrează și generează o electroencefalogramă. Undele cerebrale înregistrate respectă un tipar bine definit în stare de veghe și de somn, care poate suferi modificări în timpul unei crize.

Pe toată durata testului, este esențial ca pacientul să rămână nemișcat și relaxat. O cantitate extrem de mică de electricitate va trece între electrozi și scalp, astfel încât nu produce disconfort.

După înregistrarea inițială, medicul va cere pacientului să efectueze anumite manevre (respirație profundă și rapidă timp de câteva minute) sau va fi expus unor stimuli luminoși strălucitori intermitenți pentru a declanșa apariția unor unde cerebrale, care, în mod normal, sunt absente în starea de repaus.

Durata testului este variabilă în funcție de tipul de EEG efectuat și de complexitatea tulburărilor urmărite.

Dacă testul urmărește evidențierea unei tulburări de somn, pacientul nu va fi evaluat în stare de veghe. (2, 3, 4, 5, 6, 8)

Ce se întâmplă după o electroencefalografie?

În urma efectuării testului EEG:

• scalpul dumneavoastră va fi curățat, dar este posibil ca părul să rămână dezordonat și lipicios, necesitând o nouă curățare la domiciliu;
• pielea din regiunile în care au fost plasați electrozii poate fi iritată sau eritematoasă, dar acest aspect dispare în câteva ore;
• veți fi informat/ă dacă vă puteți întoarce imediat la activitatea zilnică obișnuită sau ar trebui să vă odihniți (dacă au fost administrare sedative înainte de test);
• vă puteți simți obosit/ă dacă ați efectuat un EEG cu privare de somn;
• puteți relua medicația care a fost întreruptă cu ocazia acestui test, la recomandarea medicului;
• un medic specializat în neurologie va examina electroencefalograma înregistrată;
• rezultatele nu vă vor fi comunicate în aceeași zi (de obicei);
• rezultatele vor fi discutate cu medicul neurolog la o dată ulterioară stabilită de comun acord. (2, 3, 4, 5, 6, 7)

Interpretarea EEG

Citirea și interpretarea EEG este realizată de medicul neurolog, care va aprecia dacă modelul de unde și frecvența acestora este normală sau anormală în funcție ritmul somn-veghe.

Dacă tiparul undelor este anormal, acesta ar putea indica:

• epilepsie sau alte tulburări convulsive;
• tulburări ale somnului;
• hemoragie;
• tumori cerebrale;
• inflamații al creierului;
• traumatism cranian;
• consum excesiv de droguri sau de alcool.

În cazul unui pattern anormal al undelor cerebrale, medicul va recomanda investigații suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. Important de menționat este și faptul că un EEG normal nu exclude în totalitate posibilitatea de a suferi de epilepsie sau alte tulburări ale sistemului nervos central. (1, 3)

Riscurile asociate electroencefalogramei

Electroencefalografia este lipsită de durere, confortabilă și, în general, este o procedură foarte sigură. Cu toate acestea, dacă pacientul suferă de o tulburare convulsivă, există un risc minim de a face o criză din cauza luminilor intermitente sau a respirației profunde din timpul testului EEG. Acest lucru se întâmplă foarte rar, iar personalul medical care efectuează EEG este instruit să acționeze corespunzător în astfel de situații. Alte efecte adverse ale EEG pot fi:

• oboseală;
• amețeală;
• furnicături la nivelul buzelor, degetelor (câteva minute);
• erupții cutanate ușoare în locul de aplicare a electrozilor. (1, 2, 3, 4)

Factori care interferă cu citirea unei EEG

Factorii care pot interfera cu interpretarea unei EEG includ:

• hipoglicemia cauzată de postul alimentar;
• pulsul și frecvența cardiacă;
• mișcările respiratorii;
• transpirația;
• mișcări ale corpului sau ale globilor oculari în timpul efectuării testului;
• stimuli luminoși strălucitori sau intermitenți;
• anumite medicamente (sedative);
• consumul de băuturi ce conțin cofeină (cafea, cola, pepsi, ceaiuri);
• prezența sebumului la nivelul scalpului sau a fixativului de păr. (3, 8)