Histeroscopia

Histeroscopia reprezintă o procedură medicală minim invazivă cu dublu rol, atât diagnostic, cât şi terapeutic, prin care se explorează cavitatea uterină şi se tratează diverse patologii de la acest nivel. Din punct de vedere istoric, histeroscopia a fost utilizată pentru prima dată în anul 1869, însă instrumentarul folosit la acea vreme, dar şi imposibilitatea extinderii cavităţii uterine, au facut ca această metodă să fie evitată, până la apariţia altor tehnologii.

Histeroscopia diagnostică se realizează cu ajutorul unui histeroscop, ale cărui dimensiuni variază, astfel încât noile tehnologii folosesc instrumente foarte subţiri, de până la 3 mm, rigide sau flexibile, prevăzute cu o camera video. Pe un ecran se vizualizează colul uterin, cavitatea uterină, orificiile tubare, medicul diagnosticând astfel diverse anomalii sau patologii, eventual cu tratarea acestora în timpul aceleaşi proceduri prin introducerea unor alte instrumente, la fel de subţiri. Datorită faptului că histeroscoapele folosite actual au dimensiuni reduse, această procedură minim invazivă poate fi practicată în scop diagnostic în ambulator, fără a necesita întotdeauna internarea. (1)

Procedura

Histeroascopia poate fi realizată atât în ambulator, cât şi în timpul internării, iar odată ajunsă la medicul dumneavoastră, acesta vă va explica procedura, vă va face o anamneză şi un examen clinic. Este necesar să menţionaţi dacă sunteţi însărcinată, dacă sunteti sub tratamente medicamentoase (în special aspirină, anticoagulante sau alte medicamente care interferă cu cascada coagulării) sau dacă sunteţi alergică la diverse substanţe. Procedura se poate realiza fără anestezie, cu anestezie locală sau cu anestezie generală, în funcţie de caracteristicele şi complexitatea cazului.

În general, procedura constă în câţiva paşi:

• Vezica urinară trebuie golită înainte de procedură.
• Este posibil să fie necesară abordul unei linii venoase.
• Vă veţi aşeza în poziţie ginecologică.
• Se va folosi o soluţie antiseptică pentru zona genitală.
• Înaintea introducerii histeroscopului este necesară dilatarea cervixului.
• Ulterior se introduce histeroscopul prin vagin, cervix, până în cavitatea uterină.
• Medicul va introduce în cavitatea uterină o soluţie lichidă (Dextran 70, Ringer) sau un gaz (CO2), pentru a extinde uterul, ceea ce va oferi o mai bună vizualizare. Este posibil ca odată descoperită o anumită patologie, în acelaşi timp, să se efectueze tratamentul acesteia prin intermediul unor alte instrumente introduse ulterior timpului diagnostic. De asemenea, medicul poate preleva ţesut endometrial pentru a fi biopsiat. (1, 2, 3, 4)

Indicaţii pentru histeroscopie

• Sângerare vaginală anormală
• Sângerare în timpul menopauzei
• Rezultate anormale/modificate ale testului Papanicolau
• Suspiciunea unor malformaţii uterine – anomalii mulleriene, uter septat, uter bicorn
• În cazul unor anomalii descoperite ecografic care necesită diagnostic de certitudine: fibroame uterine (submucoase- apar ca proeminenţe, intramurale- deformează suprafaţa cavităţii uterine), sinechii uterine (cunoscute ca Sindrom Asherman, reprezintă aderenţe intrauterine şi pot fi cauza tulburărilor menstruale precum amenoree, hipomenoree, dismenoree sau a infertilităţii) , hiperplazie endometrială
• Infertilitate – dacă se suspicionează ca este cauzată de leziuni intrauterine, care odată îndepărtate, pot creşte fertilitatea
• Avorturi spontane repetate
• Corpi străini intrauterini – pot fi îndepărtaţi cu ajutorul histeroscopiei (dispozitive intrauterine)
• Stenoza ostiumului tubar – inflamatorie, infecţioasă, fibroame. (1, 3, 4, 6)

Contraindicaţiile histeroscopiei

• Infecţii cervicale sau uterine active
• Boală inflamatorie pelvină
• În timpul sarcinii
• Afecţiuni medicale severe
• Coagulopatii. (1, 2, 3, 4)

Complicaţii

Comparată cu alte proceduri, mai invazive, histeroscopia are o serie de avantaje, precum spitalizarea scurtă, timpul de recuperare scurt şi posibila evitare a laparotomiei, dar pacienţii pot acuza crampe sau uşoare sângerări vaginale ulterior acestei proceduri. Deşi este considerată o procedură sigură, apar totuşi complicaţii, în mai puţin de 1% dintre cazuri. Complicaţiile care pot apărea constau în: cele asociate anesteziei, infecţii, sângerări, perforarea uterului sau lezarea lui, reacţii adverse ale substanţei folosite pentru expandarea uterului. (1, 3, 4, 5)

După histeroscopie, dacă nu s-a folosit anestezie, vă puteţi întoarce acasa imediat după procedură, iar dacă s-a utilizat anestezie, se temporizează câteva ore plecarea, pentru ca efectul acesteia să treacă. Este recomandat să vă odihniţi şi să nu faceţi efort imediat după investigaţie. În următoarele zile puteţi experimenta dureri pelvine, asemănătoare celor din timpul menstruaţiei sau sângerări vaginale uşoare. Totuşi, dacă simptomele devin severe, nu ezitaţi să vă contactaţi medicul în cel mai scurt timp. De exemplu, dacă durerea devine severă şi nu cedează la antialgice, dacă sângerarea este abundentă sau dacă acuzaţi febră şi frisoane, ceea ce poate indica o infecţie. (7)