Testul Papanicolau

Testul Babes-Papanicolau este o procedura utilizata in cadrul screeningului cancerului de col uterin la femei. Acest test presupune colectarea celulelor de la nivelul colului (capatul inferior, ingustat al uterului, situat superior de vagin).

Testul poate sa detecteze modificarile de la nivelul celulelor colului, care ar putea sugera predispozitia spre dezvoltarea ulterioara a unui cancer la acest nivel.

Astfel, detectarea timpurie a cancerului de col uterin prin intermediul testului Papanicolau ofera o sansa de vindecare mai mare.

Testul Papanicolau este realizat de obicei impreuna cu un examen ginecologic si este insotit de cele mai multe ori de un examen al secretiei vaginale. In cazul femeilor de peste 30 de ani, testul trebuie insotit de testul HPV (Virusul Papilloma Uman), o infectie comuna, transmisa sexual, care are potentialul de a genera aparitia cancerului in cazul unora dintre femei.

Care sunt persoanele carora li se recomanda efectuarea testului Papanicolau?

Medicul ginecolog este cel care hotaraste, de regula, cand este cazul sa se recolteze un test Papanicolau si la ce perioade trebuie repetat, cu acordul pacientei.

In general, medicii recomanda inceperea examinarii Papanicolau in jurul varstei de 21 de ani (sau mai devreme, daca femeia este activa sexual) si reevaluarea la doi-trei ani.

Dupa varsta de 30 de ani, se recomanda in general repetarea testul Papanicolau la trei-cinci ani, alaturi de testarea pentru HPV.

Daca pacienta prezinta anumiti factori de risc, medicul poate alege sa se faca testul mai frecvent, indiferent de varsta pacientei.

Dintre acesti factori de risc amintim:

• diagnostic de cancer de col uterin sau un test Papanicolau anterior care indica celule precanceroase
• expunerea la dietilstilbestrol inainte de nastere
• infectia HIV
• imunodepresie, din cauza unui transplant de organ, a chimioterapiei sau utilizarea cronica de corticosteroizi

Pacienta poate discuta cu medicul specialist beneficiile si riscurile examenului Papanicolau si sa decida impreuna care este cea mai buna varianta, in functie de existenta anumitor factori de risc.

Care sunt recomandarile organizatiilor medicale?

Organizatiile medicale au numeroase recomandari cu privire la care este momentul in care trebuie sa se inceapa examinarea Papanicolau si cat de des trebuie repetata. Aceste organizatii au eliberat ghiduri care difera in mica masura de la o organizatie la alta, deoarece fiecare dintre acestea ia in considerare factori diferiti.

Majoritatea organizatiilor (de exemplu, Societatea Americana de Cancer si Congresul American al Obstetricienilor si Ginecologilor) sunt insa de acord ca examenul Papanicolau trebuie facut pentru prima oara la varsta de 21 de ani.

Ghidurile difera insa din punctul de vedere al perioadei la care trebuie repetate aceste teste:

• pentru femeile cu varsta cuprinsa intre 21-29 ani: unele organizatii recomanda repetarea tesului la trei ani, altele la doi ani.
• pentru femeile cu varsta de peste 30 de ani: se recomanda repetarea la trei sau cinci ani, in functie de rezultatele testelor anterioare si de factorii de risc.

Care sunt pacientii in cazul carora se recomanda intreruperea efectuarii testului Papanicolau?

Este necesar ca pacienta sa discute cu medicul ginecolog despre optiunile pe care le are. In anumite situatii, medicul poate recomanda incheierea examinarii Papanicolau.

Cand se recomanda acest lucru:

• dupa o histerectomie totala (inlaturarea chirurgicala a uterului, inclusiv a colului uterin), medicul trebuie intrebat daca mai este cazul sa se recolteze testul Papanicolau. In situatia in care histerectomia a fost realizata pentru o afectiune beningna, precum fibromul uterin, este posibil ca pacienta sa nu mai necesite efectuarea testului Papanicolau. Daca insa histerectomia a fost realizata din cauza unei afectiuni canceroase sau precanceroase, medicul ar putea recomanda continuarea rutinei examinarii Papanicolau.

in cazul varstei inaintate, organizatiile sunt de acord ca in absenta unor situatii particulare, femeile in varsta pot stopa examinarea Papanicolau.
Anumite ghiduri sugereaza ca o femeie de peste 65 de ani poate inceta sa mai faca acest test daca a avut verificati regulate cu rezultate normale pana la aceasta varsta sau daca riscul de cancer este scazut.

Alte opinii medicale recomanda stoparea realizarii acestui examen la femeile peste 65-70 de ani, in cazul in care ultimele trei teste au iesit negative, iar testele din ultimii zece ani nu au aratat modificari.

Este necesar ca pacienta sa discute cu medicul curant pentru a stabili exact care este cea mai buna varianta in functie de factorii de risc pe care ii are. Daca pacienta este activa sexual si are mai multi parteneri, medicul ar putea recomanda continuarea testarii Papanicolau.

Care sunt riscurile testului Papanicolau?

Testul Papanicolau este o metoda sigura de screening pentru cancerul de col uterin. Cu toate acestea, rezultatele testului nu ofera o certitudine de 100 % .

Exista posibilitatea obtinerii unor rezultate fals negative, in care testul indica o stare de normalitate, cu toate ca pacienta prezinta celule anormale.

Un rezultat fals negativ nu inseamna ca a intervenit o greseala. Exista anumiti factori care pot determina astfel de rezultate:

• colectarea inadecvata a celulelor
• numarul redus de celule anormale
• sange sau celule inflamatorii care ascund celulele anormale

Cu toate ca exista posibilitatea sa ramana celule anormale nedescoperite, timpul este de partea pacientei. Cancerul cervical necesita ani pentru a se dezvolta, asadar, daca un test Papanicolau nu descopera celulele modificate, urmatorul test  o va face aproape sigur.

Pentru a va asigura ca testul Papanicolau este cat mai eficient, urmati aceste sfaturi inaintea efectuarii testului:

• evitati relatiile sexuale, nu faceti dus local si nu folositi medicamente vaginale sau spume spermicide, creme sau alte lotiuni cu doua zile inainte de realizarea testului Papanicolau, pentru ca acestea ar putea spala sau ascunde celulele anormale.
• incercati sa nu planificati un test Papanicolau pe parcursul perioadei menstruale. Cu toate ca testul poate fi realizat, este cel mai bine sa se evite, daca este posibil, recoltarea lui in aceasta perioada.

La ce sa va asteptati de la testul Papanicolau

a) In timpul testului

Testul Papanicolau este realizat in cabinetul medicului si dureaza doar cateva minute. Medicul va ruga pacienta sa se dezbrace complet de la talie in jos.

Pacienta se va intinde pe spate pe masa de examinare, cu genunchii indoiti si talpile sprijinite pe un loc special de pe masa ginecologica.

Medicul va introduce incet speculumul in vagin. Speculumul indeparteaza peretii vaginului pentru ca doctorul sa poata vedea cu usurinta colul uterin. Introducerea speculumului ar putea provoca o oarecare presiune in zona pelvina.
Apoi, doctorul va recolta o proba din celulele colului uterin cu ajutorul unei perii sau a unui instrument denumit spatula. Acest procedeu nu produce durere in general.

b) Dupa examenul Papanicolau

Dupa recoltarea testului Papanicolau, pacienta isi poate continua activitatea normala fara restrictii.

In functie de tipul de test Papanicolau pe care il face pacienta, medicul transfera proba de celule colectate de la nivelul colului intr-un container care contine un lichid special cu rolul de a preserva produsul (test Papanicolau bazat pe lichid) sau pe o lama de sticla (test Papanicolau conventional).

Produsul recoltat este transferat catre un laborator unde va fi examinat cu un microscop, pentru a se vedea caracteristicile celulare care ar putea indica o afectiune precanceroasa sau canceroasa.

Pacienta trebuie sa intrebe medicul despre cat dureaza pana la aflarea rezultatelor testului. In unele cazuri, medicul va contacta pacientul doar in situatia in care se descopera un indiciu care necesita a fi investigat. Testul Papanicolau poate alerta medicul asupra prezentei unor celule suspecte care necesita investigatii suplimentare.

Rezultatele normale ale tesului

In cazul in care in cadrul testului se descopera numai celule normale ale colului uterin, rezultatul se considera a fi negativ. In acest caz, nu va mai fi necesar sa se efectueze un tratament sau o alta testare pana la data stabilita de medic.

Rezultate nesatisfactoare ale testului

Pot exista situatii in care testul Papanicolau sa nu ofere rezultate concludente. Acest lucru se poate explica fie prin recoltarea incorecta, fie din cauza unui numar prea mic sau prea mare de celule recoltate sau chiar prin existenta unei infectii.
De asemenea, o pregatire neadecvata pentru testare (dusuri vaginale, administrarea de medicamente intravaginale, raporturi sexuale recente) poate conduce la un rezultat nesatisfactor, neconcludent al testului Papanicolau.

In aceste situatii, se recomanda de regula repetarea testarii dupa un anumit interval de timp indicat de ginecolog.

Rezultate anormale ale testului

In situatia in care in cadrul testului Papanicolau se descopera celule anormale sau neobisnuite, se considera ca testul este pozitiv. Un test Papanicolau pozitiv nu inseamna in mod neaparat un diagnostic de cancer de col uterin.

Interpretarea unui test pozitiv depinde de tipul de celule descoperite in cadrul acestui test.

Celule scuamoase atipice cu semnificatie incerta (ASCUS)

Celulele scuamoase sunt celule subtiri si plate care cresc la suprafata colului sanatos. In cazul rezultatului ASCUS, testul Papanicolau releva modificari ale acestora.
Prezenta acestor modificari la nivelul celulelor scuamoase nu semnifica in mod cert existenta celulelor precanceroase.

In mai mult de jumatate de cazuri, aceste modificari sunt date de infectia cu HPV, care presupune un risc canceros semnificativ.

In cazul rezultatului ASCUS, se recomanda fie repetarea testului Papanicolau dupa 4-6 luni, fie efectuarea unor investigatii suplimentare. Prin intermediul testului bazat pe lichid, medicul poate reanaliza proba, pentru a verifica prezenta unor virusuri cunoscute a promova dezvoltarea cancerului, asa cum este HPV.

In cazul in care rezultatele testarii pentru virusuri cu grad crescut sunt negative, celulele anormale identificate nu sunt de mare importanta.

Daca insa rezultatul testarii virale este pozitiv, se vor indica investigatii suplimentare (colposcopie).

Leziune intraepiteliala scuamoasa (LSIL/LGSIL sau HSIL/HGSIL)

In cazul acestui rezultat, celulele recoltate pentru testul Papanicolau ar putea fi precanceroase.

a) Leziuni intraepiteliale scuamoase de grad scazut (LSIL/LGSIL)

In acest caz, marimea, forma si alte caracteristici ale celulelor sugereaza ca daca o leziune precanceroasa este prezenta, este probabil ca aceasta sa fie la ani distanta de a deveni cancer.
In majoritatea situatiilor, este prezenta infectia cu HPV.

Se va indica repetarea testului Papanicolau la 6-9 luni si in cazul in care rezultatele LSIL se mentin, efectuarea unei colposcopii.

b) Leziuni intraepiteliale scuamoase de grad inalt (HSIL/HGSIL)

Acest rezultat indica faptul ca leziunea identificata prezinta un risc mare de a evolua intr-un cancer. Sunt absolut necesare investigatii suplimentare: colposcopie, biopsie, examen anatomopatologic, pentru a se dispune inceperea unui tratament.

Celule glandulare atipice (AGC-NOS)

Celulele glandulare produc mucus si cresc la nivelul deschiderii colului uterin in uter.
Acestea ar putea aparea usor anormale, dar e neclar daca sunt sau nu canceroase. Din acest motiv, sunt necesare testari suplimentare pentru a determina sursa celulelor anormale si semnificatia acestora.

Diagnosticul de cancer cu celule scuamoase sau celule adenocarcinomatoase

Acest rezultat indica faptul ca celulele colectate in cadrul examenului Papanicolau au un aspect care permite pronuntarea aproape sigura asupra diagnosticului de cancer.

Cancerul cu celule scuamoase se refera la localizarea cancerului la nivelul celulelor de suprafata ale vaginului sau colului uterin.

Adenocarcinomul, pe de alta parte, indica aparitia cancerului la nivelul celulelor glandulare. In cazul in care se gasesc astfel de celule, medicul va recomanda evaluarea prompta.

Investigatii ulterioare

Daca testul Papanicolau este anormal, medicul ar putea sa considera efectuarea unei colposcopii, realizata cu ajutorul unui instrument de marire numit colposcop, pentru a examina tesutul de la nivelul colului, vaginului si vulvei.
Va puteti informa in privinta colposcopiei, din articolul urmator.

Medicul ar putea realiza si o biopsie de la nivelul unor zone care apar anormale. Proba recoltata de la nivelul tesutului este apoi trimisa catre laborator pentru analiza si diagnostic definitiv.