Autopsia

©

Autor:

Autopsia reprezintă examinarea corpului după producerea decesului în vederea determinării cauzelor și modului de producere al acestuia precum și a altor condiții prezente anterior producerii decesului. Denumirea de „autopsie” provine din Greaca Antică unde „autopsia” înseamnă „a te vedea pe tine”. Termenul „autopsia” este compus din două cuvinte „autos” care înseamnă „sine” și „opsis” care înseamnă „ochi”.

Primele autopsii datează încă din anul 3000 înainte de Hristos și au fost făcute în Egiptul Antic. La acele vremuri autopsia avea un rol mai mult religios decât medical. Ulterior, autopsiile au continuat și în alte zone precum Grecia Antică, iar în Evul Mediu se extinde și în Franța și Germania. Rudolph Virchow este cel care a definit patologia ca fiind o ramură separată a medicinei ce se ocupă cu studierea cauzelor, mecanismelor și consecințelor bolilor. (1-7)

Clasificare

Există două tipuri de autopsii: autopsia clinică (sau academică sau autopsia efectuată în spital) este autopsia ce se efectuează ca urmare a solicitării medicului ce a tratat bolnavul sau la cererea familiei decedatului și autopsia medico-legală este autopsia ce se efectuează atunci când cauzele morții nu sunt cunoscute, în cazul unor morți suspecte. Autopsia medico-legală poate fi cerută de către un procuror pentru a putea elucida cauza exactă unei morți suspecte.

Autopsia clinică

Autopsia clinică are ca scop identificarea bolii ce a dus la producerea decesului atunci când diagnosticul nu a fost pus înaintea producerii decesului și totodată are rolul de a studia patogenia bolii ce a dus la deces, chiar dacă diagnosticul a fost pus înainte ca acesta să se producă.

După analiza foii de observație a pacientului, medicul anatomo-patolog începe necropsia și va face atât un examen extern, cât și un examen al organelor interne. În timpul necropsiei, medicul anatomo-patolog va nota orice anomalie pe care o va întâlni pentru a putea determina cu exactitate cauza decesului, precum și alte condiții ce erau prezene anterior decesului. După examinarea externă, urmează examinarea organelor interne care va oferi în cele mai multe cazuri mai multe informații cu privire la cauzele decesului. De asemenea vor fi recoltate probe pentru analiza histopatologică și microbiologică a țesuturilor.

Autopsia medico-legală

Obiectivele autopsiei medico-legale sunt: determinarea cauzei decesului și a modului în care a survenit decesul, stabilirea identității decedatului, stabilirea intervalului de timp ce a trecut de la producerea decesului, identificarea probelor și reconsitutirea filmului crimei.

Procedura autopsiei medico-legale nu diferă față de cea a autopsiei clinice. Și în acest caz medicul legist începe prin a examina extern cadavrul, iar apoi va face și o examinare a organelor interne. În plus, medicul legist va preleva probe și pentru analiza toxicologică a acestora.

Examinarea externă trebuie să includă:

  • vârsta, sexul, consitutuția, înălțimea, statusul nutrițional, culoarea pielii precum și alte caracterisitici prezente (cicatrici, tatuaje, etc.);
  • modificările ce au apărut post-mortem;
  • inspecția cadavrului inclusiv a suprafețelor posterioare sau descendente;
  • inspecția atentă a capului și a orificiilor aflate la nivelul extremității cefalice: păr, barbă, cavitatea nazală, buze, mucoasa orală, dentiție, limbă, urechi, ochi, pielea;
  • inspecția gâtului: mobilitatea excesivă, presența sau absența escoriațiilor sau a altor semne sau echimoze prezente pe întreaga circumferință a gâtului;
  • inspecția toracelui: forma, stabilitatea, inspecția sânilor;
  • inspecția abdomenului: cicatrici, pigmentări, echimoze;
  • inspecția regiunii perineale și a organelor genitale;
  • inspecția extremităților: formă, mobilitate anormală, cicatrici sau alte semne, palmele, degetele, unghiile;
  • prezența unor reziduuri sub unghii.


Examinarea organelor interne presupune deschiderea tuturor cavităților și examinarea fiecărui organ în parte, măsurarea volumelor fluidelor prezente în cavități, identificarea eventualelor adeziuni, leziuni sau hemoragii. Toate leziunile vor fi descrise precizând dimensiunile și localiarea acestora în raport cu celelalte organe. (1, 3, 7, 8)

Importanța autopsiei

În cadrul unei autopsii se obțin informații ce pot confirma diagnosticul clinic, dar autopsia reprezintă și un mijloc de învățare și o sursă de investigare. Scopul unei autopsii este acela de a întelege cauzele ce au dus la moartea unui pacient pentru ca pe viitor, dacă este posibil, să se evite producerea decesului.

Autopsia face parte din protocolul de verificare a cauzelor decesului survenit la un pacient aflat în cadrul unui trial clinic. Decesul poate surveni ca urmare a unui tratament, a unor anomalii necunoscute, sau ca urmare a bolii pentru care pacientul făcea parte din trialul clinic. Deși autopsia a fost considerată standardul de aur în ceea ce privește corectitudinea diagnosticului clinic, unele afecțiuni sunt dificil de pus în evidență și pot apărea erori (de exemplu aritmiile cardiace).

Autopsia reprezintă și o metodă de învățare, fiind utilă pentru a corela diagnosticul clinic cu modificările organice. Impacul pe care autopsia îl are asupra studenților ce vin pentru prima dată în contact cu această examinare este puternic și de lungă durată. De asemenea, observarea discrepanțelor dintre diagnosticul clinic și cel patologic subliniază importanța utilizării datelor obținute în urma autopsiilor în diagnosticul clinic.

Nu în ultimul rând, autopsia este cea care aduce informații complete rudelor pacientului decedat. Familiile celor decedați consideră că autopsia este o măsură benefică deoarece aceasta este modalitatea prin care se relevă cauza exactă a decesului, le confirmă că diagnosticul clinic a fost cel corect, iar de asemenea, prin autopsie, este adus un progres medicinei. (1, 2, 5, 6, 7)

Variante ale autopsiei

Autopsia limitată

Autopsia totală este de departe metoda care atestă corectitudinea diagnosticului clinic, deoarece prin disecția și examinarea tuturor organelor pot fi detectate aspecte neașteptate din punct de vedere morfopatologic. Totuși, uneori se preferă o examinare mai restrânsă, în cazul în care există un pericol infecțios sau dacă rudele pacientului nu sunt de acord cu o examinare totală.

O formă a autopsiei limitate o reprezintă utilizarea tehnicilor endoscopice, dar aceste tehnici pot fi utilizate doar de către personal special pregătit și doar anumite zone ale corpului pot fi examinate folosind tehnicile endoscopice. De asemenea, laparoscopia poate fi folosită ca o alternativă la autopsia totală.

Autopsia non-invazivă

Autopsia non-invazivă presupune utilizarea metodelor imagistice în vederea autopsiei, aceste metode fiind folosite ca urmare a considerentelor personale, religioase sau culturale în ceea ce privește efectuarea unei autopsii clasice. Cea mai folosită investigație imagistică pentru realizarea autopsiei non-invazive este imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (IRM). Se consideră totuși că imagistica prin rezonanță magnetică nu va deveni standardul de aur în ceea ce privește autopsiile deoarece:

  • cu ajutorul IRM-ului nu pot fi prelevate probe pentru examene toxicologice sau microbiologice;
  • nu pot fi identificate leziunile de mici dimensiuni, dar care au putut duce la apariția decesului;
  • folosind IRM-ul nu poate fi făcută o analiză histopatologică a țesuturilor pentru a avea un diagnostic definitiv. (1, 2, 7)

Data actualizare: 27-11-2018 | creare: 27-11-2018 | Vizite: 263
Bibliografie
1. Kotabagi RB, Charati SC, Jayachandar D. Clinical Autopsy vs Medicolegal Autopsy. Med J Armed Forces India. 2005 Jul; 61(3): 258–263. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4925615/
2. Ayoub T, Chow J. The conventional autopsy in modern medicine. J R Soc Med. 2008 Apr 1; 101(4): 177–181. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2312379/
3. Costache M, Lazaroiu AM et al. Clinical or Postmortem? The Importance of the Autopsy; a Retrospective Study. Maedica (Buchar). 2014 Sep; 9(3): 261–265. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4305994/
4. Wood MJ, Guha AK. Declining Clinical Autopsy Rates Versus Increasing Medicolegal Autopsy Rates in Halifax, Nova Scotia. Arch Pathol Lab Med. 2001;125:924–930. link: http://www.archivesofpathology.org/doi/pdf/10.1043/0003-9985%282001%29125%3C0924%3ADCARVI%3E2.0.CO%3B2
5. Charlton R. Autopsy and medical education: a review. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1294451/pdf/jrsocmed00086-0062.pdf
6. Hutchins GM, Berman JJ, et al. Practice Guidelines for Autopsy Pathology. Arch Pathol Lab Med. 1999;123:1085–1092. link: http://www.archivesofpathology.org/doi/pdf/10.1043/0003-9985%281999%29123%3C1085%3APGFAP%3E2.0.CO%3B2
7. Hanzlick RL. The Autopsy Lexicon. Arch Pathol Lab Med. 2000;124:594–603. link: http://www.archivesofpathology.org/doi/pdf/10.1043/0003-9985%282000%29124%3C0594%3ATAL%3E2.0.CO%3B2
8. Swiss Principles and Rules for Medico-Legal Autopsy. link: https://www.sgrm.ch/inhalte/Forensische-Medizin/Durchfuehrung_Rechtsmed_Obduktion_01.pdf
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.