Ventriculografia cardiaca

Ventriculografia cardiaca este un test medical imagistic folosit pentru a determina functia cardiaca a pacientului in ventriculul drept, dar mai ales in cel sting. Procedura implica injectarea mediului de contrast in ventricolii inimii pentru a masura volumul de singe pompat. Poate fi efectuata cu un radionuclid in ventriculografia cu radionuclid sau cu substanta de contrast iodata in caterizarea camerelor cardiace. Cele 3 masuratori principale obtinute prin ventriculografia cardiaca sunt: fractia de ejectie, debitul cardiac si morfologia/anomaliile de kinetica ale miocardului ventricular.

Ventriculografie sau ventriculograma, a fost dezvoltata cu 50 de ani in urma pentru a evalua functiile cardiace folosind o metoda de masuratoare denumita fractia de ejectie - procentul de singe care este pompat din ventricolul sting in aorta intr-o bataie cardiaca. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat metode mai putin invazive si uneori mai superioare de a masura fractia de ejectie, cum este echocardiograma si imagistica cardiaca nucleara, facind utilizarea ventriculografiei controversata de multe ori.

Tipuri de ventriculografie

Exista doua tipuri de ventriculografie, in functie de substanta de contrast folosita: iodata sau radionuclid. Cea mai folosita tehnica astazi este cea cu radionuclid.

Ventriculografia cu radionuclid

Este un tip de ventriculografie cardiaca, o forma de imagistica nucleara in care o camera gamma este folosita pentru a reprezenta o imagine dupa injectarea unui material radioactiv, de obicei techentiu 99m. Radionuclidul are proprietatea de a circula prin camerele cardiace, permitind studiul functiei de pompa a inimii. In imagistica miocardica de perfuzie, radionuclidul este preluat de catre celulele miocardice, facind prezenta sa corelabila cu perfuzia miocardica sau viabilitatea celulelor.

Ventriculografia cu radionuclid este efectuata pentru a evalua boala coronariana arteriala, boala valvulara cardiaca, bolile cardiace congenitale, cardiomiopatia si alte tulburari cardiace. Aceasta expune pacientii la mai putine radiatii fata de o radiografie toracica. Totusi, materialul radioactiv este retinut in organismul pacientului citeva zile dupa test, timp in care diferite alarme bazate pe radiatii, cum sunt cele din aeroporturi pot fi declansate. Acest studiu a fost in mare inlocuit de echocardiografie, care este mai putin costisitoare si nu necesita expunerea la radiatii. Ventriculografia cu radionuclid ofera masuratori mai precise ale fractiei de ejectie decit o echocardiograma transtoracica. Astazi este folosita mai ales in monitorizarea functiei cardiace la pacientii care primesc anumiti agenti chimioterapici (antracicline: doxorubicina sau daunorubicina) care sunt toxici. Doza chimioterapica este frecvent stabilita de functia cardiaca a pacientului. In acest caz este necesara o masuratoare mult mai precisa a fractiei de ejectie, fata de ce poate oferi o echocardiograma transtoracica.

Procedura este noninvaziva si presupune doar injectarea radionuclidului intr-o vena a pacientului cit timp acesta este in repaus. Substanta se ataseaza de eritrocite si ajunge in inima. Scannere speciale urmaresc substanta in miscare in zona cordului. Camera este sincronizata cu o electrocardiograma. Folosind un computer software, imaginile vor apare ca si cind inima se misca.

In cadrul pregatirii preoperatorii pacientul este rugat sa nu consume bauturi sau alimente citeva ore inainte de test. Nu este dureros si nu determina disconfort pacientului, cu exceptia injectiei prin care este introdusa intravenos radionuclidul.

Tehnica procedurii

Ventriculografia poate fi efectuata in ambulator sau in perioada de internare a pacientului. Pacientul va trebui sa-si inlature bijuteriile sau alte obiecte metalice. O linie intravenoasa va prinsa la brat. Pacientul va conectat la un electrocardiograf si la manseta unui tensiometru. Acesta va fi apoi intins pe o masa operatorie. Radionuclidul va fi injectat intr-o vena pentru a adera la eritrocite. Alternativ, o mica cantitate de singe va fi prelevata din vena pentru a fi amestecata in vitro cu radionuclidul.

In timpul procedurii, pacientul nu trebuie sa se miste, mobilizarea corpului afectind negativ calitatea scanarii. Camera gamma va fi pozitionata deasupra toracelui pacientului, aceasta avind rolul de a obtine imagini ale inimii in timp ce pompeaza singe in corp. Dupa obtinerea tuturor imaginilor dorite de catre medic, vor fi monitorizate semnele vitale (frecventa cardiaca, presiunea sangvina si frecventa respiratorie) pentru o scurta perioada dupa terminarea testului. Linia intravenoasa va fi intrerupta.

Dupa procedura pacientul trebuie sa evite miscarile bruste sau rapide pentru a nu dezvolta vertij sau cefalee. Medicul va recomanda consumul unor bauturi usoare in cantitati crescute, alaturi de golirea vezicii urinare frecvent pentru 24-48 de ore dupa test, ajutind la eliminarea radionuclidului din corp.

Locul punctiei venoase va fi inspectat pentru semne de eritem sau tumefiere. Daca pacientul acuza durere locala, eritem sau edematierea plagii intepate la intoarcerea la domiciliu, trebuie sa informeze medicul, aceste semne si simptome putind indica o infectie sau orice alt tip de reactie. Medicul poate recomanda si alte instructiuni dupa procedura, in functie de situatia particulara a pacientului.

Riscurile procedurii

Cantitatea de radionuclid injectata in vena pentru procedura este indeajuns de mica pentru a nu necesita masuri de protectie impotriva expunerii radioactive. Injectarea radionuclidului poate determina oarecare disconfort. Reactiile alergice la radionuclid sunt rare.

Daca pacienta este insarcinata sau suspecteaza o sarcina, trebuie sa informeze imediat medicul, datorita riscului afectarii fetusului in timpul ventriculiografiei. Expunerea la radiatii in timpul sarcinii poate conduce la anomalii congenitale. Daca pacienta alapteaza sau este in perioada de lactatie, trebuie sa informeze medicul datorita riscului de contaminare a laptelui matern cu radionuclid.

Pacientii alergici sau sensibili la medicatie, medii de contrast, iod sau latex trebuie sa informeze medicul. Pot exista si riscuri asociate comorbiditatilor pacientului. Nicotina din tigari poate cauza spasmul arterelor coronare, afectind rezultatele testului.

Datele oferite de ventriculografie

Fractia de ejectie

Fractia de ejectie reprezinta fractia volumetrica a singelui pompat din ventricol la fiecare bataie cardiaca. Poate fi calculat fie pentru ventricolul drept care ejecteaza singele prin valva pulmonara in circulatia pulmonara sau pentru cel sting care ejecteaza prin aorta in circulatia sistemica.

Valorile normale

La un barbat sanatos de 70 kg, fractia de ejectie este 58%. Volumele ventricolului drept fiind similare cu cele ale ventricolului sting. Indivizii sanatosi au fractii de ejectie intre 50 si 65%. Totusi, valorile normale depind de modalitatea folosita pentru a calcula fractia, unii medici considerind o fractie de 55-75% fiind normala.

Leziunile miocardului, cum sunt cele care apar in infarctul miocardic sau in fibrilatia atriala sau intr-o multitudine de cardiomiopatii, compromit capacitatea inimii de a efectua o pompare (ejectie) eficienta si reduce astfel fractia de ejectie. Aceasta reducere a fractiei de ejectie se poate manifesta ea insasi prin insuficienta cardiaca. O fractie de ejectie scazuta reprezinta sub 40% asociata cu manifestari simptomatice constante.

Avantajele ventriculografiei

- evaluarea simulatana a perfuziei si a functiei ventriculare
- imbunatatirea preciziei diagnostice a perfuziei miocardice
- evaluarea ingrosarii si a kineticii peretilor ventriculari in repaus, poststres si regionale
- evaluarea viabilitatii miocardice cu evaluarea simultana a perfuziei globale si a kineticii peretilor ventriculari
- clasificarea pacientilor cu cardiomiopatii dilatative ischemice si nonischemice
- calitatea noninvaziva a testului minimalizeaza riscurile asociate
- este un test usor de efectuat si nu necesita o internare de durata (durata 30 minute)
- inalta precizie si reproductibilitate
- masuratorile nu se bazeaza pe presupuneri geometrice fata de forma ventriculara
- se poate evalua functia globala cit si regionala a ventriculului
- tehnica nu este limitata de habitusul corporal al pacientului (obezitate, dizabilitati).

Dezavantajele ventriculografiei

- necesita un ritm regulat pentru a fi efectuata corect
- in regiunile miocardice cu ischemie, infarcte in antecedente sau atenuari, kinetica peretilor si hiperplazia ventriculara poate fi subestimata
- implica expunerea la radiatii
- testul ofera informatii limitate asupra structurii anatomice a camerelor cardiace si informatii minime aupra structurii si a functiei valvulare
- cu exceptia septului intraventricular, grosimea peretilor ventriculari nu poate fi evaluata
- reflecta doar functia ventriculara in repaus si nu poate fi efectuata la nivele maxime de stres.

Rezultatele anormale ale testului se pot datora

- blocajelor din arterele coronare (boala arteriala coronariana)
- boala valvulara cardiaca
- altor tulburari cardiace care au slabit miocardul
- infarct miocardic in antecedente
- functie de pompa cardiaca deficitara.

Testul poate fi efectuat pentru urmatoarele conditii medicale

- defect atrial septal, leziuni valvulare
- cardiomiopatie dilatativa
- persoanelor care au suferit un transplant cardiac
- persoanelor care au suferit o angioplastie coronariana percutana transluminala, un bypass arterial coronarian cu grefa
- pacientilor cu debit cardiac scazut dupa o interventie pe cord deschis
- insuficienta cardiaca
- cardiomiopatia idiopatica
- cardiomiopatia peripartum
- amiloidoza cardiaca senila
- testarea efectelor adverse ale unor medicamente.

Imagistica nucleara are putine riscuri de complicatii. Expunerea la radioizotopi elibereaza o cantitate mica de radiatii. Aceasta cantitate este sigura pentru pacientii care efectueaza un test nuclear imagistic ocazional.