Ecografia toracică, pulmonară și pleurală (pleuro-pulmonară)

Ecografia toracică reprezintă o modalitate de explorare imagistică neinvazivă care poate furniza informaţii utile pentru diagnosticul bolilor respiratorii.

Este folosită mai ales pentru investigarea şi diagnosticul patologiilor pleurale (revărsate pleurale, tumori pleurale, pneumotorax), însă are utilitate şi în procesele de condensare pulmonară (pneumonie, atelectazie, abcese pulmonare) sau în tumorile pulmonare localizate la periferie.

Întrucât ultrasunetele nu sunt ionizante, ecografia toracică poate fi utilizată fără riscuri şi în sarcină sau la copii. De asemenea, nu utilizează substanţă de contrast, deci se poate folosi la persoanele alergice la aceste substanţe.

Principiul ecografiei:

Imaginile sunt produse folosind ecourile sau reflexia fasciculului de ultrasunete de la interfaţa dintre ţesuturile cu proprietăţi acustice diferite.

Utilitatea ecografiei pulmonare:

• în detectarea şi localizarea eventualelor anomalii pleurale;
• ghidarea acului în biopsia percutană pe ac a leziunilor pulmonare periferice, pleurale şi ale peretelui toracic;
• depistarea septurilor din interiorul colecţiilor loculate, facilitând plasarea acului pentru a obţine probe de lichid pleural (toracocenteză) ;
• oferă rapid informaţii în cazul pacienţilor nedeplasabili;
• imaginile pe care le oferă sunt în timp real şi se poate observa mobilitatea (mişcarea) muşchiului diafragm (acesta apare ca o linie ecogenică cu o grosime de 1-2 mm, care se contractă la inspir) ;
• ecografia Doppler permite vizualizarea tiparului fluxului sangvin al vaselor mici şi mari;
• facilitează montarea cateterului venos central.

Dezavantaje:

Energia ultrasunetelor este disipată rapid în aer, deci ecografia are utilitate scăzută în evaluarea parenchimului pulmonar. De asemenea, dacă între anomalia de investigat şi sondă se interpune plămânul aerat, nu se pot obţine informaţii.

Linii şi semne ecografice:

Schimbările importante ale impedanţei acustice la interfaţa pleuro-pulmonară determină apariţia unor artefacte orizontale numite linii A sau artefacte de reverberație, vizualizabile ca o serie de linii ecogenice paralele şi echidistante, subpleural. Se mai pot observa şi artefacte verticale, scurte numite „comete” localizate bazal pulmonar, reprezentând septul interlobular subpleural plin cu lichid (apar şi la indivizii sănătoşi). Liniile B sunt artefacte verticale patologice, mai lungi, bine definite, hiperecogene (în coadă de cometă) care obliterează liniile A. Sunt întâlnite în fibroză pulmonară, edem pulmonar, carcinomatoză pulmonară, insuficienţă cardiacă congestivă.

Semnul codului de bare („stratosphere sign” sau „barcode sign”) indică absenţa glisării (alunecării) pulmonare şi sugerează prezenţa unui pneumotorax. Semnul aripii de liliac (bat wing sign) apare în edemul pulmonar.

Există un tip particular de ecografie numită EBUS (endobronchial ultrasound) sau ecografie endobronşică. Aceasta se poate folosi în asociere cu bronhoscopia pentru realizarea puncţiei aspirative transbronşice (TBNA). Metoda utilizează un bronhoscop cu ultrasunete care oferă imagini ecografice în timp real, asigurând o dirijare mai bună a traiectului sondei (parte componentă a bronhoscopului) ce permite puncţia aspirativă cu ac fin a ganglionilor limfatici hilari şi mediastinali. Procedura are avantajul că oferă acces la zone mai greu accesibile şi la ganglioni limfatici cu dimensiuni mai mici pentru stadializare. Pe lângă ganglionii paratraheali şi subcarinari, abordabili şi prin mediastinoscopie, EBUS-TBNA are acces şi dincolo de ganglionii limfatici hilari (nivelurile 10 şi 11). Metoda este utilă în cancerul bronhopulmonar (diagnostic, stadializare), în diagnosticarea sarcoidozei, în identificarea şi localizarea patologiei adiacente pereţilor tractului respirator şi în afecţiuni mediastinale.