Fluoroscopia

©

Autor:

Ce este Fluoroscopia?

Fluoroscopia reprezintă o procedură medicală imagistică cu raze X care permite vizualizarea organelor interne în mișcare (prin obținerea unei imagini continue cu raze X pe un monitor, similar unui „film” cu raze X). Aceasta folosește raze X pentru a produce imagini video în timp real. După ce razele X străbat pacientul, acestea sunt captate prin intermediul unui dispozitiv numit intensificator de imagine și sunt convertite în lumină. Lumina este apoi captată de o cameră TV și imaginile sunt afișate pe un monitor. Se poate vizualiza în detaliu mișcarea unei părți a corpului sau a unui organ, sau mișcarea unui instrument medical (chirurgical) sau a substanței de contrast prin corp.

Mai multe despre Fluoroscopie:

Principala aplicație medicală-permite vizualizarea structurii interne și a funcției (exemple: cum pompează inima, mișcarea de deglutiție). Cea mai simplă (rudimentară) formă de fluoroscop constă într-o sursă de raze X și un ecran (panou) fluorescent, pacientul fiind plasat între cele două. După 1950, majoritatea fluoroscoapelor includ și intensificatoare ale imaginii cu raze X și camere video, pentru îmbunătățirea vizibilității imaginilor obținute și pentru a putea fi urmărite de la distanță pe un ecran. După 1960, imaginile obținute prin fluoroscopie au început să fie înregistrate. Fluoroscopia este similară radiografiei și CT-ului cu raze X, toate folosind razele X pentru generarea de imagini. Totuși, prin radiografie se obțin imagini fixe, pe când fluoroscopia produce imagini în mișcare. Folosirea de raze X, o formă de radiații ionizante, necesită ca riscurile și beneficiile procedurii să fie atent evaluate. Pacientul este expus la o sursă continuă de raze X (nu doar un simplu puls de radiație ca la radiografie), astfel absorbind o doză mai mare de radiații. În cazul aplicațiilor practice ale fluoroscopiei, doar îngrijirea sănătății (domeniul medical), siguranța corporală, siguranța alimentară și cercetarea științifică respectă pragul de risc-beneficiu pentru utilizare. În locul intensificatorelor de imagine se folosesc panouri de detecție (flat panel detectors), care împreună cu procesarea digitală a imaginii au redus expunerea la radiații. Fluoroscopia este folosită și în aeroporturi pentru securitate, dar folosește doze mai mici de radiații decât fluoroscopia medicală.

Beneficii și riscuri:

Fluoroscopia este folosită în cadrul unei game largi de examinări și proceduri cu scop diagnostic sau terapeutic, precum clismele și explorările radiologice cu bariu (pentru vizualizarea tractului gastrointestinal), inserția și manipularea cateterelor (pentru ghidarea cateterului la nivelul vasului de sânge, ductului biliar sau sistemului urinar), plasarea de dispozitive medicale în corp (stenturi pentru a menține deschise vase de sânge îngustate sau blocate), angiogramele (pentru vizualizarea vaselor de sânge) sau chirurgia ortopedică (rol de ghidare în tratamentul fracturilor).

Ca toate procedurile care utilizează razele X, și fluoroscopia are unele riscuri. Doza de radiații pe care o primește pacientul variază în funcție de procedură. Fluoroscopia poate presupune doze relativ mari de radiații, mai ales în cazul procedurilor intervenționale complexe (plasarea stenturilor sau a altor dispozitive în corp) la care fluoroscopia se realizează pe perioade lungi de timp. Riscurile asociate cu expunerea la radiații X (radiații ionizante) includ: leziuni ale pielii și ale țesutului subcutanat induse de radiații (arsuri), care apar la scurt timp după expunere; cancere induse de radiații, care apar mai tardiv.

Probabilitatea ca o persoană să experimenteze aceste efecte adverse în urma fluoroscopiei este foarte mică. Dacă procedura este necesară din punct de vedere medical, riscul expunerii la radiații este depășit de beneficii. Riscul asociat cu radiațiile este mult mai mic decât riscurile pe care le presupune anestezia, sedarea sau chiar tratamentul. Pentru a minimiza acest risc, fluoroscopia trebuie întotdeauna realizată cu cea mai mică expunere acceptabilă, pentru cel mai scurt timp.

Doza de radiații depinde de greutatea pacientului și de durata procedurii, dozele tipice pentru tegument având valori de 20-50 mGy/min. Timpul de expunere depinde de procedură, putând ajunge și la 75 de minute. Datorită procedurilor cu durată lungă, pe lângă riscul de cancer, radiațiile determină efecte care variază de la eritem (echivalent cu arsurile solare) și până la arsuri mai grave. Arsurile nu sunt tipice pentru fluoroscopie, ele apărând în timpul procedurilor de lungă durată care fac parte din cadrul intervențiilor salvatoare de viață.

Intensificatoarele de imagine sunt prevăzute cu sisteme pentru reducerea radiațiilor (administrarea radiației în pulsuri, nu continuu) și permit memorarea ultimei imagini, ce poate fi examinată, astfel încât pacientul să nu mai fie radiat. De asemenea, intensificatoarele de imagine cresc intensitatea luminoasă a ecranului, pacientul fiind expus la o doză mai redusă de raze X (reduce, dar nu dispare riscul de ionizare).

Principiul tehnicii și modul de examinare:

Lumina vizibilă poate fi percepută cu ochiul liber, dar nu poate penetra decât corpurile translucide. Pe de altă parte, razele X pot penetra o mare varietate de obiecte (inclusiv corpul uman), dar sunt invizibile pentru ochiul liber. Pentru a beneficia de penetrabilitatea razelor X, variațiile de intensitate ale acestora trebuie convertite într-o formă vizibilă. Radiografia clasică pe bază de film a reușit acest lucru prin intermediul modificărilor chimice pe care razele X le induc la nivelul filmului, iar fluoroscopia clasică prin intermediul fluorescenței (anumite materiale convertesc energia razelor X în lumină vizibilă).

Atunci când razele X trec prin pacient, sunt atenuate într-o proporție variabilă pe măsură ce traversează sau sunt reflectate de diferite țesuturi, lăsând o umbră a țesuturilor radioopace (exemplu: osul) pe ecranul fluorescent. Imaginile sunt produse pe ecran atunci când razele X neatenuate sau moderat atenuate de țesuturi interacționează cu atomii de la nivelul ecranului prin efect fotoelectric, cedând energia electronilor. Mare parte din această energie este disipată sub formă de căldură, dar o fracțiune din aceasta este eliberată ca lumină vizibilă. Pentru a percepe imaginile fluoroscopice, primii radiologiști utilizau încăperi întunecate și ochelari roșii de adaptare. După apariția intensificatoarelor de imagine, imaginile rezultate erau suficient de luminoase pentru a fi percepute fără ochelari, la lumină ambientală. În prezent, conversia energiei razelor X în lumină vizibilă este realizată prin intermediul senzorilor electronici, care convertesc energia razelor X în semnale electrice care conduc informația la un calculator pentru analizare, stocare și redare sub formă de imagini.

Preocupări privind imaginile obținute:

Pe lângă factorii de estompare care afectează toate dispozitivele de imagistică cu raze X, precum efectul Lubbert, reabsorbția fluorescenței K sau spectrul de electroni, sistemele fluoroscopice se confruntă cu o estompare temporală produsă de întârzierile (lag-urile) sistemului. Această estompare temporală creează o neclaritate a mișcării pentru corpurile aflate în mișcare.

Informații pentru pacient:

Fluoroscopia este o procedură care ajută la diagnosticarea bolilor, dar poate avea și rol de ghidare în cadrul procedurilor terapeutice. Unele proceduri care necesită fluoroscopie pot fi realizate în ambulator, pacientul fiind conștient (treaz), cum este cazul examinării esofagului, stomacului sau intestinului subțire, sau realizarea clismelor cu bariu pentru examinarea colonului. Alte proceduri se fac în cadrul internării de zi sau internării continue, pacientul fiind sedat, cum este cazul cateterismului cardiac (pentru examinarea cordului și a arterelor coronare). Alte proceduri care implică fluoroscopia sunt realizate sub anestezie generală, cum este cazul intervențiilor chirurgicale pentru reducerea și fixarea fracturilor.

Indicațiile fluoroscopiei:

Cele mai frecvente proceduri care utilizează fluoroscopia sunt:

  • investigații ale tractului gastrointestinal (clisme cu bariu, enteroclize);
  • biopsii hepatice (ghidaj prin fluoroscopie);
  • intervenții chirurgicale ortopedice (pentru ghidare în reducerea fracturilor și în plasarea tijelor/plăcilor);
  • chirurgie podiatrică (subiatrică);
  • angiografie (cardiacă, cerebrală, a membrelor);
  • plasarea cateterului venos central;
  • plasarea tuburilor nazo-gastrice;
  • chirurgie urologică (ureteropielografie retrogradă, uretrografie retrogradă, cistouretrografie micțională);
  • intervenții percutane coronariene și cardiace (pacemakere implantabile, defibrilatoare implantabile, dispozitive de resincronizare cardiacă);
  • puncție lombară;
  • mielogramă;
  • localizarea corpilor străini;
  • ghidarea puncțiilor intraarticulare;
  • histerosalpingogramă (pentru evaluarea uterului și a trompelor uterine);
  • vertebroplastie percutanată;
  • proceduri intervenționale radiologice/neurologice.

Cum se pregătește pacientul pentru investigație:

Precauții:

pacientele gravide sau cu suspiciunea de a fi gravide vor discuta cu medicul curant alte opțiuni de investigare (deoarece există riscul de malformații fetale induse de expunerea la razele X); pacienții cu boală renală cronică, mielom multiplu, insuficiență cardiacă congestivă sau stenoză aortică nu ar trebui să primească substanță de contrast; de asemenea, trebuie investigați cu grijă copiii, aceștia fiind mai radiosensibili decât adulții;

Îmbrăcămintea:

trebuie scoase piercing-urile, cerceii, iar bijuteriile și lucrurile de valoare trebuie lăsate acasă; pacientul se va schimba în ținuta de spital (halat/robă de spital) și lucrurile personale sunt lăsate la vestiar;

Ingestia de lichide/alimente:

instrucțiuni specifice în funcție de tipul de examinare;

Alergii:

Trebuie anunțat radiologul sau medicul curant în cazul în care aveți astm sau sunteți alergic la medicamente/alimente, substanță de contrast sau iod (reacția de hipersensibilitate la substanța de contrast poate varia în severitate, de la roșeață la anafilaxie).

În timpul procedurii:

Fluoroscopia se poate realiza în ambulator sau în cadrul internării în spital, și presupune următoarele etape:

  • îndepărtarea hainelor și bijuteriilor care pot interfera cu expunerea regiunii corpului care trebuie examinată;
  • în funcție de tipul de procedură, se poate utiliza substanță de contrast administrată oral, intravenos sau sub formă de clismă;
  • pacientul este poziționat pe masă, unde are loc expunerea la raze X. În funcție de tipul de procedură, pot fi necesare poziții specifice ale corpului pacientului, deplasarea unui segment corporal, ținerea respirației la intervale regulate de timp;
  • pentru procedurile care necesită inserarea unui cateter (cateterism cardiac) este necesară prinderea unei linii venoase suplimentare;
  • un dispozitiv cu raze X este folosit pentru obținerea imaginilor fluoroscopice a structurii examinate sau tratate;
  • substanța de contrast poate fi injectată intravenos pentru o mai bună vizualizare a organului/structurii studiate;
  • în cazul artrografiei, mai întâi se aspiră lichidul din articulație (dacă există), apoi se injectează substanța de contrast și pacientul trebuie să facă mișcări ușoare pentru a distribui uniform substanța de contrast la nivelul articulației;
  • tipul de procedură și segmentul/organul examinat determină durata testului;
  • după procedură este îndepărtată linia venoasă.


Fluoroscopia nu este dureroasă în sine, dar diferitele proceduri particulare pot fi (accesarea unei vene/artere pentru angiografie, puncția unei articulații). În aceste cazuri, pentru a asigura confortul pacientului se realizează anestezie locală, sedare cu păstrarea stării de conștiență sau chiar anestezie generală (în funcție de tipul de procedură).

După finalizarea procedurii:

Tipul de îngrijire post-procedurală depinde de tipul de fluoroscopie care s-a realizat. Spre exemplu, cateterismul cardiac necesită un timp de recuperare de câteva ore, cu imobilizarea piciorului/mâinii unde a fost inserat cateterul. Alte proceduri necesită o perioadă de recuperare mai scurtă. Prezența durerii, edemului (umflare) sau eritemului (roșeață) la locul de inserție al cateterului poate indica o infecție și trebuie contactat imediat medicul curant.

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în urma fluoroscopiei depind de tipul de procedură (terapeutică, de examinare), de durata procedurii, de folosirea sau nu a substanței de contrast și de tipul de fluoroscopie.


Data actualizare: 11-02-2019 | creare: 11-02-2019 | Vizite: 309
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.