CT – Tomografia computerizată

©

Autor:

CT – Tomografia computerizată
Tomografia computerizată (CT), numită și scanare CAT sau tomografie axială computerizată, este o procedură imagistică de diagnostic ce utilizează radiațiile X pentru a obține imagini cu secțiuni transversale ale unor organe sau țesuturi.

Când este indicată tomografia computerizată?

Cele mai multe examinări CT se efectuează în zona creierului pentru a determina cauza unui accident vascular cerebral (AVC) sau pentru identificarea posibilelor leziuni de la nivel cerebral.

Tomografia computerizată poate fi efectuată pentru:
  • diagnosticarea și monitorizarea bolilor cum ar fi cancer, boli cardiovasculare, noduli pumonari sau mase hepatice, abcese, dezvoltări anormale ale vaselor de sânge;
  • diagnosticarea traumatismelor, a leziunilor sau a hemoragiilor interne;
  • diagnosticarea afecțiunilor musculare sau osoase, cum ar fi tumori sau fracturi;
  • localizarea unei tumori, a unei infecții sau a unui cheag de sânge;
  • o privire de ansamblu utilă în intervenții chirurgicale și în biopsii;
  • vizualizarea locului pentru administrarea radioterapiei;
  • monitorizarea eficienței unui tratament, cum e tratamentul împotriva cancerului. (2, 4)

Aplicații clinice ale tomografiei computerizate:
  • CT cerebral/cranian/la nivelul gâtului sau capului (cu sau fără sustanță de contrast);
  • mielografie CT;
  • CT la nivelul pieptului/mediastinului;
  • CT abdominal;
  • CT pelvis;
  • urografie CT;
  • colonografie CT;
  • CT cardiac;
  • angiografie CT;
  • tomografie computerizată cantitativ (CTQ);
  • densitometrie CT;
  • CT la nivelul extremităților. (3)

Cum arată echipamentul medical?

CT-ul este un echipament de dimensiuni mari cu o zonă circulară – carcasă ce formează un tunel scurt. Dispune și de o masă mobilă ce se glisează în interiorul și exteriorul tunelului. Tubul de radiații X  și detectorul sunt localizate diametral opus la nivelul carcasei tunelului, circular, și se rotesc simultan. Computerul ce procesează informațiile este localizat într-o cameră separată, unde personalul medical și tehnic operează scanner-ul și monitorizează examinarea. (6)

Cum se pregătește pacientul pentru investigație?

Scanarea CT este o procedură neinvazivă, nedureroasă și sigură ce nu necesită de cele mai multe ori timp de recuperare. Complicații apar doar dacă persoana prezintă alergie la substanța de contrast. Pentru investigație pacientul va fi solicitat să îndepărteze o parte dintre articolele vestimentare, în funcție de zona ce urmează a fi investigată, și să îndepărteze obiectele metalice (curele, bijuterii, accesorii, ochelari etc.).

Pacientele însărcinate trebuie să informeze personalul medical în acest sens, deoarece există riscul ca radiațiile să afecteze fătul. În acest caz, vor fi recomandate alte explorări medicale. Copiii sunt mai sensibili la radiații, astfel că procedura trebuie efectuată cu maximă precauție. De multe ori în cazul copiior se poate recomanda un sedativ ușor pentru ca aceștia să fie calmi și liniștiți pe durata procedurii, deoarece mișcarea duce la obținerea de imagini neclare.

Atenție! Informați medicul dacă aveți alergii, dacă sunteți diabetic, dacă aveți afecțiuni ale glandei tiroide sau afecțiuni renale, dacă sunteți claustrofobic, dacă aveți dispozitive medicale implantate, cum ar fi un stimulator cardiac, o pompă medicală, obiecte metalice etc.

Cu 4-6 ore înainte de procedură nu trebuie să consumați alimente, cafea, ceai, sucuri etc.  (1, 2, 3)

În funcție de zona investigată, se poate recomanda utilizarea unei substanțe de contrast, pentru o mai bună vizualizare.

Substanța de contrast

Aceasta ajută la vizualizarea mai eficientă a ariei de investigat. Blochează radiațiile și apare albă pe imagini, ceea ca facilitează analiza vaselor de sânge, a intestinelor sau a altor structuri.

Substanța de contrast poate fi administrată:
  • oral – dacă urmează a fi investigat esofagul sau stomacul, fiind înghițit lichidul ce conține materialul de contrast;
  • intravenos -  pentru vizualizarea vezicii, a tractului urinar, ficatului sau vaselor sangvine;
  • prin clismă – materialul este inserat la nivel rectal pentru vizualizarea intestinelor. (4)

Această substanță poate cauza o senzație ușoară de căldură în organism în primele secunde, dacă se injectează, poate cauza un gust metalic în gură dacă se administrează oral și poate cauza balonare și disconfort dacă se folosește clisma.

Principiul tehnicii și modul de examinare

Principiul tehnicii

Tomografia computerizată are la bază principiul că densitatea țesutului străbătut de fasciculul de raze X poate fi măsurat prin calcularea coeficientului de atenuare. Acesta reprezintă ușurința cu care un material poate fi penetrat de fascicul și cuantifică cât exact din fascicul este „atenuat”, cât țesut este străbătut și cât nu. CT permite reconstrucția densității corpului din secțiuni bidimensionale perpendiculare pe axa sistemului de achiziție.

Emițătorul de radiații X (de obicei cu energie de 20-150 keV) emite N fotoni monocromatici pe unitate de timp. Fasciculul străbate stratul de material biologic de grosime delta x. Un detector poziționat la ieșire măsoară N+deltaN fotoni, astfel că razele X interacționează cu obiectul iar fasciculul este atenuat. Practic, sunt două procese de absorbție: efectul fotoelectric și efectul Compton.

Emițătorul de raze X se rotește în jurul pacientului iar detectorul plasat pe partea diametral opusă preia imagini ale unei secțiuni a corpului (fasciculul și detectorul se mișcă în sincron).

Detectorul nu produce o imagine, ci măsoară transmiterea fasciculului din timpul scanării. Imaginea secțiunii este luată din diferite unghiuri ceea ce permite vizionarea imaginii în trei dimensiuni. Cu ajutorul algoritmilor matematici complecși, computerul realizează reconstrucția imaginii tomografice. Intensitatea fasciculului care părăsește țesutul biologic va depinde de localizare, fiind mai mică atunci când corpul este mai radioopac. Acesta are următoarele valori: (1, 2, 5)
  • aer= -1000
  • grăsime= -60 până la -120
  • apă= 0
  • os compact = +1000

Modul de examinare

Pacientul este poziționat în decubit dorsal pe o masă mobilă care pătrunde într-un sistem circular al sistemului de imagistică CT. Cu cât masa pe care este poziționat pacientul avansează, sursa de raze X se rotește și transmite impulsuri de raze. O singură rotație durează aproximativ 1 secundă. Sursa de raze X transmite fascicule pentru a iradia o secțiune din corpul pacientului. Grosimea fasciculului poate varia între 1-10 mm. Examinarea are mai multe faze, fiecare constând în 10-50 rotații are tubului de raze X în jurul pacientului în coordonare cu masa care se mișcă în interiorul sistemului circular.

Datele preluate de la detector sunt trimise către un computer, obținându-se imagini ale secțiunilor din țesutul analizat, pentru fiecare rotație completă a sursei de raze X.

Este o procedură nedureroasă, pacientul va fi rugat să stea nemișcat pentru a evita obținerea unor imagini neclare. Examinarea durează câteva minute, în funcție de zona scanată. Unele persoane se pot simți anxioase sau claustrofobice pe durata examinării. Un tehnician va supraveghea procedura dintr-o cameră alăturară de unde poate monitoriza procedura și poate comunica prin intermediul rețelei de telecomunicații cu pacientul.

După procedură se poate reveni la rutina zilnică. În cazul administrării substanței de contrast pacientul poate fi solicitat să aștepte câteva momente, pentru a se asigura că se simte bine. Se recomandă consumul ridicat de lichide pentru eliminarea materialului de contrast din corp. Mamele care alăptează trebuie să evite alăptarea în primele 24 de ore de la scanare, dacă a fost administrată substanță intravenoasă, deoarece acest ingredient poate trece în laptele matern. (1, 2, 4)

Interpretarea rezultatelor

Când cantitatea de radiații străbate corpul și implicit diversele țesuturi și organe, se înregistrează o serie de date ce duc la formarea unei imagini. Țesuturile absorb cantități diferite de radiații în funcție de compoziție și apar sub culori variate pe imaginile finale. Sunt obținute imaginii 2D cu secțiuni ale zonei studiate, secțiuni milimetrice ale țesutului vizat, de obicei de 1-10 mm. Imaginiile pot fi dispuse individual sau cu ajutorul computerului se pot genera imagini 3D.

Oasele apar albe, țesutul moale, organele ca inima sau ficatul apar în diverse nuanțe de gri iar aerul apare negru. Medicul radiolog va interpreta imaginile, stabilind diagnosticul. (6)

Beneficii și riscuri

Beneficiile CT

Beneficiile scanărilor CT depășesc riscurile. Oferă informații detaliate pentru diagnosticul, planul de tratament și evaluarea unor afecțiuni la adulți și copii. Este o procedură rapidă, eficientă și precisă de diagnostic. Poate investiga toate țesuturile în același timp. Examinarea este mai puțin sensibilă la mișcări decât RMN-ul, oferă imagini în timp real, diagnosticul stabilit poate reduce necesitatea unor intervenții chirurgicale sau biopsii, nu rămân radiații în corp după examinare. (6, 7)

Riscurile CT

Examinarea tomografică utilizează radiații care au potențialul de a cauza efecte biologice țesutului viu. În general însă, în cazul scanărilor CT, posibilitatea de a crește riscul de cancer în urma expunerii la radiații este redus. Minimizarea riscului de iradiere implică utilizarea unui dispozitiv medical cu mentenanța la zi, calibrat de către personal calificat.

Nu este indicată femeilor însărcinare pentru a evita afectarea fătului prin expunerea la radiațiii X.

În unele cazuri, dacă se recomandă utilizarea substanței de contrast pot să apară reacții alergice. Dacă o persoană nu știe dacă este alergică sau nu din experiențele anterioare, alergiile de acest tip nu pot fi prezise. Personalul medical trebuie însă să preîntâmpine aceste episoade. Alergiile la substanța de contast se pot manifesta prin greață, vomă, iritații, prurit, lăcrimarea ochilor, strănut, amețeală, migrene, senzație de sufocare, dificultăți de înghițire, modificarea presiunii sangvine. Dacă simțiți astfel de simptome, informați imediat personalul medical. (4, 5, 6, 7)

Limitările tomografiei computerizate

Țesuturile moi complexe cum ar fi creierul, organele pelvine interne sau articulațiile pot fi evaluate mai eficient cu tehnica RMN. În cazul femeilor însărcinate se recomandă înlocuirea examinării CT cu ultrasunetele sau RMN, dacă diagnosticul poate fi pus la fel de eficient.

Masa și tunelul dispozitivului pot avea o limită de greutate, de obicei maximum 200 kg, astfel că persoanele cu obezitate ridicată nu pot beneficia mereu de această investigație. Majoritatea dispozitivelor moderne dispun însă de o limita mai ridicată. (6)

Data actualizare: 03-02-2017 | creare: 03-02-2017 | Vizite: 3797
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.