Medicina nucleară

Medicina nucleară este o specialitate medicală modernă care folosește substanțe radioactive pentru diagnosticul și tratamentul unor afecțiuni din sfera oncologică, endocrinologică și nu numai.

Medicina nucleară folosește în prezent tehnologii complexe și sofisticate, de aceea este considerată o specialitate modernă și nouă, dar trebuie știut că aceasta își are originile la începutul secolului XX, odată cu descoperirea substanțelor radioactive. Explorările medicinei nucleare (scintigrafiile) au fost printre cele mai folosite tehnici ale secolului XX, fiind considerate vârful investigațiilor imagistice alături de explorările radiologice clasice. După anii 1970, odată cu dezvoltarea ecografiei, computer-tomografiei și imagisticii prin rezonanță magnetică, aplicațiile medicinei nucleare au scăzut considerabil, însă în prezent, datorită unor descoperiri noi ca SPECT (Single-photon emission computed tomography) și PET (positron emission tomography), medicina nucleară își redobândește locul în rândul investigațiilor de vârf.

Cum funcționează medicina nucleară?

Pentru a ne familiariza și mai bine cu medicina nucleară este necesară cunoașterea unor termeni și principii folosite în această specialitate.

Principiul de bază al explorărilor de medicină nucleară constă în introducerea în organismul pacientului (per os sau intravenos, de obicei) a unei substanțe radioactive. Astfel, pacientul devine un emițător de radiații. Aceste radiații sunt captate de un detector, în timp ce un calculator prelucrează informațiile obținute, iar pe un monitor este afișată o imagine care indică distribuția substanței radioactive în corp. În acest fel ne putem face o idee despre anatomia unui organ, dar cel mai important, putem afla cu o mare precizie informații despre funcția acelui organ.

Două lucruri diferențiază în mod clar medicina nucleară de radiologie:

• În medicina nucleară pacientul este sursa de radiații, pe când în radiologie pacientul este „bombardat” cu radiații de la o sursă externă
• Explorările medicinei nucleare oferă imagini care arată cum funcționează un organ, oferă detalii despre funcția și patologia acelui organ cu mult înainte să apară modificări anatomice. În radiologie, imaginile indică felul în care arată un organ, anatomia acestuia.

Substanțe radioactive folosite în medicina nucleară

Cele mai importante substanțe radioactive (izotopi radioactivi sau radioizotopi) folosite în medicina nucleară în România, dar și la nivel mondial, sunt Technetium 99m (metastabil) și Iod 131. (1) Acești radioizotopi se folosesc ca atare sau legați de o altă substanță farmaceutică, aceasta din urmă conferindu-le afinitate pentru un anumit țesut sau oragan. Spre exemplu, Technetium 99m injectat ca atare are o afinitate crescută pentru glanda tiroidă, glandele salivare și nazale, astfel că putem vizualiza funcția acestora. În schimb, Technetium 99m legat de un bifosfonat și apoi injectat va avea o afinitate crescută și se va fixa la nivelulul sistemului osos. (2)

Tehnici imagistice în medicina nucleară

Tehnica imagistică folosită cel mai des în medicina nucleară se numește scintigrafie. În funcție de radiofarmaceuticul utilizat (radioizotop + substanță farmaceutică) se pot efectua diferite scintigrafii: de tiroidă, rinichi, sistem osos, sistem digestiv, creier, cord și altele.

La ora actuală în România cele mai des utilizate sunt scintigrafia de tiroidă și scintigrafia de sistem osos, aceasta din urmă fiind standardul de aur pentru detectarea metastazelor osoase.

Technetium 99m este cel mai folosit radioizotop pentru efectuarea scintigrafiilor, pe când Iod 131 este folosit în principal pentru tratament. Deoarece iodul radioactiv are afinitate mare pentru tiroidă, este ușor de intuit că principala sa utilizare o constituie tratamentul cancerelor de glandă tiroidă. (1, 3) 

În ceea ce privește efectele secundare ale utilizării Technetium 99m trebuie reținut că acesta este foarte bine tolerat de către organism, provoacă extrem de rar reacții alergice și se poate utiliza chiar și la nou-născut. Singura contraindicație absolută a scintigrafiei o reprezintă sarcina. (4)

În concluzie, trebuie reținut că medicina nucleară este o specialitate de top și că aceasta poate pune diagnosticul atunci când alte investigații eșuează. De multe ori medicina nucleară aduce informații suplimentare care completează celelalte tehnici de imagistică.