Scintigrafia tiroidiană
Scintigrafia de glandă tiroidă este o investigație care examinează țesutul și funcția glandei tiroide folosind substanțe radioactive. La ora actuală această investigație este printre cele mai folosite tehnici de medicină nucleară la nivel mondial, dar și în România.
Pentru o mai bună înțelegere a acestei tehnnici este necesară cunoașterea unor noțiuni de anatomie și fiziologie a glandei tiroide.
Anatomia glandei tiroide
Glanda tiroidă este situată la nivel cervical, anterior de trahee și dedesubtul cartilajului tiroidian și are o formă de fluture cu aripi deschise. Greutatea acestei glande este de aproximativ 15-20 de grame la adult, fiind una dintre cele mai mari glande endocrine. Tiroida este formată din doi lobi uniți între ei de o bandă fină de țesut, numit istm. Fiecare lob măsoară în lungime (de la polul superior la cel inferior) aproximativ 4 cm și are o lățime de aproximativ 2 cm. Istmul tiroidian prezintă o mare variabilitate anatomică. În partea superioară a istmului mai poate exista o structură, numită piramida Lalouette sau al treilea lob.
Tiroida este foarte bine vascularizată, fiind irigată de arterele tiroidiene superioare (ramuri ale arterei carotide externe) și de arterele tiroidiene inferioare (ramuri ale arterei subclaviculare). Fluxul de sânge în tiroidă crește și mai mult atunci când este prezentă o gușă sau un nodul tiroidian de mari dimensiuni. În acest caz fluxul de sânge poate fi auzit chiar și cu stetoscopul. (1)
Trebuie menționat că tiroida poate avea și alte localizări mai puțin obișnuite: la baza limbii, în mediastin, substernal, laterocervical și altele. În aceste cazuri vorbim despre tiroidă ectopică.
Histologic, glanda tiroidă este formată din foliculi tiroidieni de diferite dimensiuni. Aceștia sunt formați din celule foliculare aranjate în jurul unei substanțe bogate în proteine, numită coloid. Polul bazal al celulelor este îndreptat spre capilar, în timp ce polul apical este îndreptat spre coloid. Celulele epiteliale de la baza foliculului sintetizează și secretă hormonii tiroidieni. Aceștia sunt vărsați în lumenul foliculului unde se află și coloidul. (1) (2)
Iodul este un element important și stă la baza funcționării tiroidei. Iodul este captat de către foliculii tiroidieni din plasmă printr-un mecanism activ. În tiroidă se acumulează iod într-o concentrație de până la 50 de ori mai mare decât în plasmă. Acest fapt stă la baza investigației scintigrafice a tiroidei, radiofarmaceuticul utilizat acumulându-se în tiroidă.
În tiroidă, în mod normal iodul este captat și organificat în foliculii tiroidieni. Acest iod este esențial pentru producerea de hormoni tiroidieni.
Glanda tiroidă se află sub contrololul hipofizei anterioare, care secretă hormonul tireotrop (TSH-thyroid stimulating hormone). Acesta reglează cantitatea de hormoni tiroidieni eliberați în organism. (1)
Radiofarmaceutice utilizate în examinarea scintigrafică a tiroidei
Deoarece iodul este captat și organificat de către tiroidă și inclus în hormonii tiroidieni, acesta reprezintă radiofarmaceuticul ideal pentru examinarea funcțională a tiroidei. Iod 123 și Iod 131 sunt izotopii utilizați pentru realizarea investigațiilor imagistice ale tiroidei. Însă iodul radioactiv prezintă și unele dezavantaje, astfel că un alt radiofarmaceutic este des utilizat în examinarea glandei tiroide: Technetium 99 metastabil. (3)
Iod 123 și Iod 131
Iodul radioactiv poate fi administrat oral și este rapid absorbit la nivelul intestinului. Este captat și organificat foarte rapid în tiroidă, astfel că poate fi detectat în lumenul folicular la aproximativ 30 de minute după ingestia de iod.
Iod 131 are un timp de înjumătățire (timpul în care radioactivitatea scade la jumătate) de 13 zile. Acest izotop al iodului emite radiații gamma, dar emite de asemenea și radiații beta, care sunt foarte distructive pentru țesuturi. Timpul de înjumătățire lung și radiațiile beta fac ca iodul 131 să nu fie potrivit pentru investigații imagistice al tiroidei. În schimb acesta este utilizat cu succes în tratamentul unor patologii ale tiroidiei, în special cancerul tiroidian.
Trebuie reținut că radiațiile gamma sunt potrivite pentru efectuarea scintigrafiilor, în timp ce radiațiile beta sunt utilizate pentru distrugerea țesutului tumoral.
Iod 123 are un timp de înjumătățire de 13 ore, mult mai potrivit pentru o investigație imagistică. Un alt avantaj îl constituie faptul că Iod 123 nu emite radiații beta. Acest izotop este foarte folosit la nivel mondial, mai puțin în România datorită costului mai ridicat și accesibilității reduse. (3)
Technetium 99m pertechnetat
Un alt izotop foarte folosit în realizarea scintigrafiilor tiroidiene este technetium 99m sub formă de pertechnetat. Acesta are unele avantaje față de Iod 123 cum ar fi: costul scăzut de producere, timpul de înjumătățire de 6 ore și o doză de iradiere a pacientului mult mai scăzută, dooarece emite doar radiații gamma.
Spre deosebire de iod, Technetium 99m este administrat intravenos. Acesta este captat de tiroidă în aproximativ 20-30 de minute. Techentium 99m nu este organificat, acesta fiind și principalul dezavantaj al folosirii acestuia, în principal în evaluarea unor noduli tiroidieni. (3)
Alegerea radiofarmaceuticului utilizat depinde de mai mulți factori și diferă în funcție de situația dată. În România cel mai utilizat radifarmaceutic este Technetium 99m datorită costului scăzut și accesibilității mai crescute față de Iod 123.
Indicațiile scintigrafiei tiroidiene
Scintigrafia tiroidiană are următoarele indicații, dar fără a se limita la acestea:
- statusul funcțional al unui nodul tiroidian (este important de știut dacă un nodul captează sau nu radiofarmaceutic, dacă este activ hormonal sau nu)
- evaluarea hipertiroidismului;
- evaluarea pacienților cu risc de cancer tiroidian (după iradiere în zona cervicală);
- detecția țesutului tiroidian ectopic;
- diagnosticul diferențial al unor mase mediastinale (în acele cazuri când gușa este situată substernal);
- scanare de corp întreg în cazul cancerului tiroidian – pentru a vedea dacă mai există țesut tiroidian rezidual după strumectomie totală (scoaterea în întregime a glandei tiroide) - și pentru detecția metastazelor. (4)
Precauții și contraindicații ale efectuării scintigrafiei tiroidiene
Înainte de efectuarea scintigrafiei tiroidiene este necesar ca pacientul să cunoască eventuala medicație pe care o are, deoarece unele medicamente conțin iod (în special amiodarona - antiaritmic). Aportul de iod exogen suprimă tiroida, astfel că radiofarmaceuticul nu va fi captat de către aceasta. Spre exemplu, amiodarona poate suprima tiroida chiar și după un interval de 2 ani de la încetarea administrării acesteia, dar de obicei scintigrafia se efectuează după câteva luni de la oprirea tratamentului cu amiodaronă. Este necasară oprirea administrării tuturor medicamentelor sau alimentelor care conțin iod înainte de scintigrafia tiroidiană.
Substanțele de contrast folosite în radiologie, în special la efectuarea computer tomografiei (CT) conțin iod. Deoarece 10 mg de iod pot suprima aproape complet tiroida, se recomandă un interval de 3 săptămâni de la efectuarea computer tomografiei cu substanță de contrast până la efectuarea scintigrafiei tiroidiene.
Este important un istoric complet al pacientului înainte de investigație.
Sarcina este o contraindicație absolută a scintigrafiei tiroidiene. Un test de sarcină este obligatoriu înaintea începerii tratamentului cu Iod 131.
Radiofarmaceuticele trec în laptele mamei, astfel că este necesar ca alăptarea să fie oprită definitiv dacă s-a folosit Iod 131. Alăptarea poate fi reluată după 24 de ore dacă radioframaceuticul utilizat este Technetium 99m.
Rezultatele scintigrafiei tiroidiene trebuie interpretate în context clinic și în corelație cu alte examinări imagistice ca ecografia, dar și cu nivelurile serice de hormoni tiroidieni (în special fT4) și hormonul tireotrop (TSH).
Pregătirea pacientului înainte de investigație
De obicei nu este necesară o pregătire specială a pacientului înainte de efectuarea scintigrafiei tiroidiene (cu excepția celor menționate la precauții).
Pacientul poate să mănânce înainte de scintigrafie, dar este recomandată o pauză alimentară de cel puțin 4 ore.
În cazul efectuării scintigrafiei cu Technetium 99m, pacientul este injectat cu o anumită doză de radiofarmaceutic în funcție de înălțimea și greutatea acestuia, după care se așteaptă în general 20 de minute. Acest timp este necesar pentru ca radiofarmaceuticul să ajungă la nivelul țesutului tiroidian. După acest timp urmează investigația propriu-zisă. Această durează de regulă 5-10 minute.
Este recomandat ca pacientul să evite copiii și femeile însărcinate în ziua rămasă după efectuarea investigației sau chiar mai mult timp dacă se utilizează Iod 123.
În cazul în care se utilizează Iod 123, acesta se administrează oral, iar timpul de așteptare de la administrare până la efectuarea investigației este de aproximativ 4 ore. (2)
Concluzie
Scintigrafia își dovedește utilitatea în multe patologii ale glandei tiroide. Este o investigație rapidă, cu puține contraindicații, iar doza de iradiere a pacientului este mică, astfel că scintigrafia tiroidiană trebuie indicată ori de câte ori situația pacientului o impune.2. Zeissman HA, O'Malley JP, Thrall JA. Endocrine system. In: Zeissman HA, O'Malley JP, Thrall JA, ed. Nuclear Medicine: The Requisites (Requisites in
Radiology). 3rd ed. Philadelphia, Pa: Elsevier Mosby;2006:71-112
3. Kusic Z, Becker DV, Sanger EL, et al. Comparison oftechnetium-99m and iodine-123 imaging of thyroidnodules: correlation with pathologic findings. JNucl Med 1990;31:393–399.
4. ACR–SPR PRACTICE PARAMETER FOR THE PERFORMANCE OF SCINTIGRAPHY AND UPTAKE MEASUREMENTS FOR BENIGN AND MALIGNANT THYROID DISEASE http://www.acr.org/~/media/5d6a541af71347f8aa118534a5495206.pdfcl Med1990;31:393–399
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!