Cateterism uretral/ sonda vezicala

Cateterismul uretral reprezinta procedura prin care un tub de latex, poliuretan sau silicon, cunoscute sub denumirea de cateter, este introdus in vezica urinara a pacientului prin uretra. Cateterizarea permite urinii pacientului sa se elimine din vezica urinara. Aceasta procedura poate fi utilizata pentru a injecta fluide in scop de tratament sau pentru diagnosticul unor afectiuni ale vezicii urinare. Asistenta este cea care realizeaza aceasta procedura de cele mai multe ori, dar este posibil sa se realizeze si de catre persoana in cauza. Cateterul poate fi unul permanent sau intermitent, care este inlaturat dupa fiecare cateterizare.

Cateterele sunt de mai multe tipuri:

- cateterul Foley (cateter permanent) este fixat prin intermediul unui balon localizat la nivelul capatului introdus, care este umflat cu apa sterila. Balonasul vine in mod tipic in doua dimensiuni diferite: 5 cmp si 30 cmp. Sunt in general confectionate din silicon sau guma naturala.
- cateter intermitent Robinson. Este un cateter flexibil utilizat pe termen scurt pentru drenarea urinii. Spre deosebire de cateterul Foley, nu este prevazut cu balonas si deci nu poate sta fixat fara ajutor. Acest tip de cateter poate fi cu invelis sau fara (cu invelis hidrofilic).
- cateter cudat prevazut cu un capat indoit care il face mai usor de itnrodus prin urtera prostatica, prevazuta cu o curba.
- cateter de hematurie este un tip de cateter Foley utilizat pentru hemostaza post rezectie de prostata transuretrala. Acesta este util pentru proceduri endoscopice sau in cazul unei hematurii severe. Se diferentiaza doua tipuri de catetere pentru hematurie: cu lumen dublu si cu lumen triplu.
- cateter extern texas utilizat in cazul pacientilor de sex masculin care prezinta incontinenta urinara, fiind mai sigur si avand risc mai mic de a face infectie urinara fata de un cateter permanent.

Diametrele cateterelor sunt standardizate prin intermediul unei scale franceze si se noteaza cu F. Cea mai comuna dimensiune este de 10 F, adica 3,3 mm pana la 28 F adica 9,3 mm. Medicul este cel care alege care dimensiune este suficient de larga pentru a permite fluxul urinii si pentru a controla scurgerea de urina pe langa cateter. In situatia in care urina este vascoasa, hematurica sau contine cantitati mari de sediment, este necesara o dimensiune mai mare. Cateterele de dimensiuni mari pot insa sa lezeze uretra. Exista pacienti care dezvolta alergii sau sensibilitate la latex dupa folosirea unui cateter pe termen lung, fiind necesara utilizarea unor catetere de silicon sau teflon. Mai exista un tip de cateter prevazut cu invelis de argint, care reduce infectiile.

In cazul pacientilor de sex masculin, tubul de cateter este introdus in tractul urinar prin penis. Se foloseste un condom urinar (cateter extern), care se muleaza pe varful penisului. In cazul pacientelor, cateterul este introdus in meatul uretral, dupa dezinfectare cu betadine. Procedura poate fi complicata in cazul femeilor din cauza variatiilor mari ale organui genital (datorate varstei, obezitatii, nasterii sau a altor factori) dar un medic experimentat se va baza pe semnele anatomice si pe rabdare atunci cand se confrunta cu o astfel de situatie.

In general, este unanim acceptat ca prin utilizarea solutiei de clorura de sodiu 0,9% este suficienta atat pentru femei cat si pentru barbati cu toate ca nu exista o dovada a faptului ca utilizarea agentilor antiseptici reduc riscul unor infectii de tract urinar.

Barbatii au o incidenta mai mare a spasmului vezical. In situatia in care acest spasm apare, sau nu apare urina in punga de drenaj, cateterul ar putea fi blocat de sange, sediment gros, sau ar putea prezenta un nod. Uneori spasmele sunt provocate de cateterul care irita vezica, prostata sau penisul. Asemenea spasme pot fi controlate cu medicatie precum butilscopolamina, chiar daca majoritatea pacientilor prezinta doar iritatie.

Indicatii comune pentru cateterizarea unui pacient includ retentia acuta si cronica de urina (care poate produce leziuni la nivelul rinichilor), proceduri ortopedice care ar putea limita mobilitatea pacientului, nevoia de monitorizare exacta a cantitatii de lichid care intra si cea care iese, in hiperplazia benigna de prostata, incontinenta sau efectele unor variate interventii chirurgicale inclusiv la nivelul vezicii urinare si prostatei.

In cazul unor anumiti pacienti introducerea si indepartarea cateterului ar putea provoca dureri insuportabile, deci in aceste situatii se foloseste un anestezic topic. Cateterizarea trebuie realizata de catre personal medical specializat iar procedura trebuie realizata in conditii de sterilitate, trebuie utilizat echipament adecvat pentru aceasta procedura, exceptand situatia auto-cateterizarii cand pacientii au fost instruiti in prealabil pentru a-si face ei insisi procedura.

Cateterizarea intermitenta realizata de catre pacienti este realizata de catre acestia de 4-6 ori pe zi, folosind o tehnica curata in cea mai mare parte a cazurilor. Asistentele medicale utilizeaza o tehnica sterila pentru a realiza aceasta procedura. Tehnica incorecta ar putea produce leziuni la nivelul uretrei sau prostatei (la barbati), infectie de tract urinar sau parafimoza la masculii necircumcisi. In cazul pacientilor cu leziuni la nivelul coloanei vertebrale si disfunctie vezicala de cauza neurologica, cateterizarea intermitenta este o metoda standard pentru golirea vezicii urinare. Aceasta tehnica este sigura si eficienta si rezulta intr-un status imbunatatit al rinichilor si al tractului urinar superior, micsorand refluxul vezico-uretral si ameliorarea incontinentei. In plus fata de beneficiile clinice, calitatea vietii pacientului este imbunatatita de securitatea oferita de cateterizarea pe care pacientul si-o poate realiza singur.

Un cateter lasat in loc pentru mai mult de o scurta perioada este in general atasat la o punga de drenaj pentru a colecta urina. Acest lucru permite de asemenea masurarea volumului de urina. Exista trei tipuri de pungi de drenaj: prima punga are un „picior”, cu un dispozitiv mic atasat prin banda elastica la acest piciorus. Acest tip de punga este de obicei purtata in timpul zilei, intrucat se potriveste discret sub pantaloni sau fuste si poate fi golita cu usurinta in toaleta. Al doilea tip de punga de drenaj este un dispozitiv mai mare folosit pe timpul noptii. Acest dispozitiv este agatat intr-un cui sub patul pacientului, dar niciodata nu este lasata pe jos, din cauza riscului mare de infectie bacteriana. Al treilea tip de punga de drenaj se securizeaza in jurul taliei. Aceasta poate fi purtata oricand si daca este purtata sub lenjerie, nu este detectabila.

Pe parcursul purtarii pentru o perioada indelungata, cateterul ar putea fi lasat intr-un loc tot timpul, sau pacientul ar putea fi instruit sa-si puna cateterul suficient cat sa goleasca vezica urinara si apoi inlaturarea acestuia (cateterizare intermitenta). Pacientii care sunt supusi unor interventii chirurgicale severe sunt adesea cateterizati si pot ramane pentru mult timp. Pacientul ar putea necesita irigarea vezicii urinare cu solutie salina sterila injectata prin cateter pentru a spala cheagurile sau alte reziduri care nu au putut fi drenate.

Durata cateterizarii poate avea o semnificatie importanta pentru pacient. Pacientii cu incontinenta urinara sunt in mod normal cateterizati pentru a reduce costurile ingrijirii. Cu toate acestea, cateterizarea pe termen lung este asociata in mod frecvent cu infectii ale tractului urinar inferior. Din cauza faptului ca manevra de cateterizare este una riscanta, aceasta este ultima varianta in cazul managementului incontinentei urinare, daca alte variante s-au dovedit a fi nefolositoare.

Alte complicatii pe termen lung includ sepsisul, leziune uretrala, leziuni tegukentare, litiaza vezicala si hematurie. Utilizarea pe timp indelungat a cateterizarii este asociata cu cancerul de vezica urinara.

Folosirea zilnica a cateterului si a pungii de drenaj necesita ingrijire atenta pentru a reduce riscul infectiei. Astfel de precautii sunt:
- curatarea zonei uretrale si a cateterului
- deconectarea pungii de drenaj de la cateter numai cu mainile curate
- deconectarea pungii de drenaj cat de rar este posibil
- pastrarea conectorului pungii de drenaj pe cat de curat este posibil si curatarea pungii de drenaj periodic.
- folosirea unei cateter subtire atunci cand este posibil pentru a reduce riscul lezarii uretrei in timpul introducerii
- consumul de lichide suficient pentru a produce cel putin doi litri de urina pe zi

Activitatea sexuala este un risc pentru infectiile urinare, in mod special in cazul femeilor cateterizate

Cercetarile recente in domeniul stenturilor prostatice temporare au fost privite ca o alternativa posibila la cateterizarea permanenta si la infectiile asociate cu utilizarea acestora.