Canulația intraosoasă

Canulația intraosoasă reprezintă o alternativă rapidă și sigură pentru administrarea de fluide și medicamente, în situații de urgență, când abordul intravenos este dificil sau imposibil.

Principiul acestei tehnici este de a puncționa, cu ajutorul unui ac, sinusurile medulare osoase de obicei de la nivelul membrelor inferiore.

Această metodă poate fi folosită atât la pacienții adulți, cât și la pacienții pediatrici, este extrem de rapidă și se pot administra orice tip de fluide, medicamente, chiar și transfuzii sanguine, necesare resuscitării. (1)

Cum se alege locul puncției?

În mod obișnuit, locul ideal pentru realizarea acestei metode este reprezentat de suprafața plană anteromedială a tibiei în partea proximală, la 1-2 centimetri sub tuberozitatea tibială, deoarece există un canal medular foarte larg, iar potențialul traumatic este minim. Când această suprafață nu poate fi utilizată, se poate alege și porțiunea distală a tibiei, la 1-2 centimetri de maleola internă sau femurul distal, la 1-2 centimetri deasupra rotulei, iar în situații de mare urgență, se poate insera acul oriunde pe suprafața anteromedială a tibiei. (3)

Cum se realizează această tehnică?

În primul rând se vor lua măsuri de asepsie prin dezinfectarea zonei și prin executarea manevrei cu mănuși, apoi se localizează exact locul de puncție, în funcție de situația practică întâlnită.

Pentru a minimaliza orice risc al manevrei, piciorul pacientului trebuie să fie rotat și în semiflexie. Se inserează acul prin piele, apoi prin corticala tibiei, perpendicular pe axul lung al acesteia folosindu-se o mișcare blândă, dar fermă. Inserția este întreruptă în momentul în care se percepe scăderea rezistenței întâmpinate la împingere, ceea ce semnifică, în mod normal, intrarea în canalul medular. (2)

Când știm că procedura a fost executată cu succes?

• când se percepe scăderea bruscă a rezistenței la inserție, după penetrarea corticalei osoase;
  
• când acul rămâne în poziție verticală, fără a fi susținut de cel care realizează procedura;
  
• dacă se poate aspira măduvă pe ac;
  
• dacă fluidele curg cu ușurință prin ac. (2)

 

Ce complicații pot apărea?

Deși metoda este extrem de sigură, pot exista o serie de complicații și de aceea procedura trebuie realizată doar de personal medical pregătit.

Complicațiile canulării osoase apar la mai puțin de 1% dintre pacienți. Acestea pot fi:

• fractura de tibie;
• puncție articulară;
• sindrom de compartiment;
• necroză cutanată;
• osteomielită sau alte infecții;
• embolie pulmonară. (2)

Când este contraindicată canulația intraosoasă?

Deși această metodă este extrem de utilă, există trei situații în care este absolut contraindicată și anume:

• fractura osoasă a membrului respectiv;
• maladii osoase cum ar fi osteoporoza, osteogeneza incompletă etc.;
• lezări recente ale marilor vase de la membrul respectiv. (1)