Nasterea cu vacuum

Atat nasterea cat si vacuumul sunt folosite ca instrumente obstetrice. In ultima perioada metoda vacuumului a inlocuit forcepsul ca optiune a medicilor in cazul nasterilor cu probleme.

Exista o multime de pareri in ceea ce priveste situatia in care ar trebui sa se foloseasca astfel de instrumente ajutatoare in nasteri si care dintre aceste instrumente ar fi cel potrivit.

Vacuumul are o vasta istorie in spate. Primele utilizari ale vacuumului au inceput in secolulal  XVIII-lea. Multi ani dupa aceea s-a incercat perfectionarea formei acestui instrument. O extractie reusita necesita dezvoltarea unor tehnici pentru aplicarea transvaginala a unei cupe catre capul copilului pentru a aplica tractiune si abilitatea de a intari vacuumul, datorita imperfectiunilor inevitabile ale sigiliului.

Primul profesor in obstetrica care a introdus vacuumul cu succes a fost James Young Simpson in 1849. „Tragatorul lui de aer” a pornit de la pompa de san si era alcatuit dintr-o siringa metalica atasata unei cupe moi de guma. Instrumentul era plasat impotria capului copilului, siringa era evacuata iar tractiunea era aplicata la gat la baza cupei iar copilul era extras. Acest instrument s-a dovedit a avea partial succes dar au existat probleme tehnice care aratau dificultatile pe care le intampinau inventatorii acestor instrumente.

Forta vacuumului era limitata iar umplerea era imposibila dupa evacuarea initiala a siringii. Un alt dezavantaj era ca instrumentul nu prezenta o curba pelvica, limitand astfel aplicatiile inalte.

Simpson nu si-a imbunatatit instrumentul iar tehnicile vacuumutilizate in scopuri obstericale au iesit din sfera de interes pentru o perioada lunga de timp pana cand cupa din otel inoxidabil a fost descoperita si introdusa in practica de catre Malmstrom in 1956. Acest instrument, desi a avut succes, nu a atins niciodata popularitatea din cauza unor probleme tehnice cu designul initial, a lipsei de experienta cu tehnica vacuum, astfel ajungandu-se la complicatii si la o competitie cu tehnica forcepsului. Desi tehnica vacuumului a devenit larg raspandita in Europa, aceasta a fost putin utilizata in Statele Unite ale Americii pana in anii 1980, urmand introducerea unei serii de instrumente noi, inclusiv nopi forme de cupe, noi materiale din care sa fie realizate si pompe pentru vacuumuri.

In ciuda popularitatii tehnicii vacuum, forcepsul este instrumentul de electie pentru multi clinicieni. Aceasta se intampla din cauza conservatorismului medical si statisticii care demonstreaza rate de succes mari in cazul utilizarii forcepsului. Totusi, tehnica vacuum s-a remarcat datorita faptului ca este usor de folosit, neceista mai putina anestezie, are morbiditate materna mai mica si este considerata a fi o tehnica sigura.

Pe de alta parte, importanta folosirii corecte a tehnicii vacuum si riscurile potentiale ale acestei proceduri nu sunt foarte cunoscute.

Ventuza este un instrument vacuum utilizat pentru a asista nasterea copilului atunci cand al doilea stadiu al nasterii nu a progresat corect. Este o alternativa la metoda forceps si la cezariana. Nu poate fi folosita atunci cand bebelusul este in pozitie incorecta sau in cazul nasterilor premature. Aceasta tehnica este numita si nasterea vaginala vacuum asistata sau extractia vacuum. Utilizarea acestei metode este in general sigura dar poate avea ocazional efecte negative atat asupra copilului cat si asupra mamei.

Femeia este plasata in pozitia potrivita nasterii si este asistata pe parcursul procesului de impingere. O cupa de suctiune este plasata pe capul copilului iar suctiunea trage pielea capului (scalpul) in cupa. Plasarea corecta a cupei peste punctul de plexiune, la aproximativ 3 cm anterior de fontanela occipitala, este critica in vederea obtinerii unui succes cu aceasta tehnica. Aceste instrumente vacuum prezinta manere pentru a permite tractiunea. Atunci cand capul copilului a fost scos, instrumentul este detasat, permitand mamei si medicului sa continue nasterea.

Pentru folosirea corecta a ventuzei, colul uterin matern trebuie sa fie complet dilatat, capul angajat in canalul uterin si cu o pozitie corecta. Daca metoda vacuum esueaza, ar putea fi necesara folosirea metodei forcepsului sau operatia cezariana.

Exista mai multe indicatii ale tehnicii vacuum:
- epuizarea mamei
- stadiul doi al nasterii prelungit
- stresul fetal in stadiul doi al nasterii, indicat in general de modificari in pulsul fetal
- boli ale mamei care ar putea face ca eforturile de impingere sa fie riscante (afectiuni cardiace, tensiunea arteriala, anevrism, glaucom). Daca aceste afectiuni sunt cunoscute inainte de nastere sau sunt severe, se recomanda operatia cezariana.