Rinoscopia

Rinoscopia reprezintă o manevră de examinare a foselor nazale utilizată pentru diagnosticul afecțiunilor din sfera ORL. Această procedură face parte din examenul clinic al foselor nazale, se efectuează după realizarea inspecției și palpării, având rol în orientarea sau stabilirea diagnosticului unor afecțiuni rino-sinusale.

Cum se efectuează o rinoscopie?

Manevrele de rinoscopie se împart în două categorii în funcție de modalitatea de abordare a cavităților nazale, astfel: rinoscopia anterioară permite vizualizarea structurilor ventrale ale foselor nazale, iar rinoscopia posterioară presupune abordul intraoral pentru examinarea structurilor dorsale.

1. Rinoscopia anterioară:

Necesită o sursă de lumină de tipul lămpii frontale și a unui instrument specific numit specul nazal; examinatorul va plasa o mână pe fruntea pacientului, în timp ce cu cealaltă mână va introduce speculul în cavitatea nazală a acestuia. În această manieră, fosele nazale vor fi examinate pe rând, iar medicul poate înclina capul pacientului posterior la 30, respectiv 60 de grade pentru a putea vizualiza structurile aflate în profunzime. Manevra permite examinarea cornetului și meatului inferior, a septului nazal precum și a eventualelor secreții. Timpul de realizare a procedurii este de circa două minute, iar disconfortul provocat este unul minim; în unele cazuri, medicul poate aplica un anestezic sau decongestionant local. (1), (2)

2. Rinoscopia posterioară:

Utilizează de asemenea o sursă de lumină alături de un apăsător lingual și o oglindă de mici dimensiuni prevăzută cu un mâner care se introduce în cavitatea bucală a pacientului până la nivelul cavumului; se permite astfel vizualizarea orificiilor coanale, a celor trei cornete nazale (superior, mijlociu și inferior) și a nazo-faringelui. Această manevră presupune cooperare din partea pacientului și în majoritatea cazurilor este dificil de efectuat. (1), (3)

Atât rinoscopia anterioară, cât și cea posterioară pot fi realizate pe cale endoscopică cu ajutorul unui instrument numit rinoscop care permite vizualizarea cavităților nazale cu ajutorul unei camere video, iar imaginile pot fi salvate și revizualizate într-un timp ulterior.

Ce afecțiuni pot fi diagnosticate prin intermediul rinoscopiei?

Rinoscopia reprezintă o manevră diagnostică a afecțiunilor rino-sinusale, iar în unele cazuri poate constitui și un procedeu terapeutic.

• 1. Rinita alergică: este sugerată de prezența unei secreții nazale apoase;
• 2. Rino-sinuzita bacteriană: în acest caz se evidențiază prezența secrețiilor muco-purulente; pentru diagnosticul de certitudine se prelevă o probă din secreția nazală și se trimite către laborator pentru examinare microbiologică;
• 3. Rinita cronică: sugerată de persistența unei secreții albicioase de consistență crescută;
• 4. Corpii străini intranazali care pot fi extrași în timpul procedurii;
• 5. Deviația de sept nazal;
• 6. Hematoame septale;
• 7. Fracturi sau leziuni ale septului;
• 8. Prezența polipilor nazali;
• 9. Originea unui epistaxis cu posibilitatea efectuării procedurilor terapeutice (cauterizare, aplicarea de nitrat de argint)
• 10. Tumori ale cavităților nazale cu posibilitatea prelevării probelor bioptice. (1), (4), (5)