Mozaicoplastia - transfer / transplant de cartilaj

Problemele legate de leziunile și defectele de cartilaj reprezintă un obstacol important în medicina regenerativă. Cartilajul, din cauza faptului că are o capacitate limitată de regenerare, necesită abordări inovatoare pentru a restabili funcționalitatea și confortul pacienților. Mozaicoplastia, o procedură chirurgicală avansată de transfer sau transplant de cartilaj, a revoluționat domeniul medicinii ortopedice și a devenit o soluție promițătoare pentru pacienții cu leziuni ale cartilajului articular. (1, 2)

Ce este mozaicoplastia?

Mozaicoplastia este o tehnică chirurgicală utilizată pentru tratarea defectelor și leziunilor de cartilaj articular. În timpul acestei proceduri, se prelevează fragmente mici de cartilaj sănătos dintr-o zonă a articulației care nu este solicitată în mod excesiv și se transferă în zona afectată. Procesul implică crearea unor orificii mici în zona lezată, în care fragmentele de cartilaj sunt introduse, rezultând un mozaic de țesut cartilaginos. Mozaicoplastia permite înlocuirea zonei deteriorate cu țesut sănătos, ceea ce duce la restabilirea funcționalității cartilajului și la ameliorarea simptomelor asociate cu defectele și leziunile de cartilaj. (1, 2, 6)

Ce sunt defectele de cartilaj?

Defectele de cartilaj reprezintă modificări structurale sau deteriorări ale țesutului cartilajului, care pot apărea în diferite articulații ale corpului. Cartilajul este un țesut neted și elastic care acoperă suprafețele articulare, rolul său fiind acela de a permite mișcarea fără frecare a articulațiilor și absorbția șocurilor produse în timpul activităților zilnice și sportive. Cu toate acestea, din cauza traumelor, suprasolicitării sau afecțiunilor degenerative, cartilajul poate suferi leziuni sau se poate uza, ceea ce duce la apariția defectelor.

Există două tipuri principale de defecte de cartilaj:

• defecte de cartilaj traumatic (apar ca urmare a unor traumatisme acute, cum ar fi leziunile sportive sau accidentele, fiind cauzate de forțe puternice de impact, care pot duce la fisurarea sau desprinderea cartilajului);
• defecte de cartilaj degenerative (se dezvoltă treptat în timp și sunt asociate cu afecțiuni degenerative, cum ar fi osteoartrita, o condiție care duce la deteriorarea treptată a cartilajul articular). (3, 4, 5, 6)

Cum se desfășoară mozaicoplastia?

Procedura implică mai multe etape importante. În primul rând, pacientul este supus unei evaluări detaliate, pentru a determina viabilitatea și localizarea leziunii de cartilaj. Se efectuează un examen de imagistica medicală, pentru a evalua extinderea și adâncimea leziunii. Apoi, se identifică o zonă donatoare potrivită în aceeași articulație, care poate furniza cartilaj sănătos pentru transfer.

În timpul procedurii chirurgicale, medicul efectuează o artroscopie, folosind un instrument specializat numit artroscop, care permite vizualizarea articulației și accesul precis la zona afectată. Cu ajutorul unor instrumente delicate, se îndepărtează fragmentele deteriorate de cartilaj, se creează orificii mici în suprafața subiacentă și se introduce cartilajul donator în aceste orificii. Fragmentele de cartilaj sunt fixate cu ajutorul unor metode specifice, cum ar fi înșurubarea, fixarea cu rășină sau prin aplicarea unor membrane speciale. (1, 2, 6)

Recuperarea și rezultatele

Perioada de recuperare după mozaicoplastie poate varia în funcție de dimensiunea leziunii și de articulația afectată. De obicei, pacienții trebuie să urmeze un program de reabilitare care include terapie fizică și exerciții specifice pentru a-și redobândi treptat mobilitatea și forța articulației. (1, 6)

Riscuri asociate cu procedura

Mozaicoplastia este o procedură chirurgicală complexă și, ca orice intervenție medicală, există riscuri și posibile complicații asociate cu acest procedeu. Câteva dintre riscurile potențiale asociate cu mozaicoplastia:

• infecție în zona operată (medicul chirurg va lua măsuri de precauție pentru a minimiza acest risc prin utilizarea tehnicilor chirurgicale sterile și administrarea de antibiotice);
• sângerare și hematom (mozaicoplastia implică manipularea țesuturilor și a vaselor de sânge, ceea ce poate duce la sângerări și formarea de hematoame în zona tratată);
• durere și inflamație (administrarea de analgezice și terapia fizică postoperatorie pot ajuta la gestionarea acestor simptome);
• probleme de fixare sau de integrare a fragmentelor de cartilaj (uneori, fragmentele de cartilaj transferate pot să nu se fixeze corespunzător în zona lezată sau să nu se integreze complet cu țesuturile înconjurătoare, ceea ce poate afecta rezultatul final al procedurii și poate face necesară efectuarea unor intervenții ulterioare);
• ruptura sau fisurarea fragmentelor de cartilaj (0e parcursul vindecării și recuperării, există posibilitatea ca fragmentele de cartilaj transferate să se rupă sau să se fisureze, ceea ce poate afecta funcționalitatea articulației și poate necesita tratament suplimentar). (1, 2, 6)

Rezultatele pe termen lung

Rezultatele mozaicoplastiei pot fi promițătoare, în special în ceea ce privește reducerea durerii și îmbunătățirea funcționalității articulației afectate. Cartilajul transferat are capacitatea de a se integra și de a se adapta la noua zonă, oferind suport structural și asigurând o suprafață netedă pentru mișcarea articulației. Cu toate acestea, rezultatele pe termen lung pot varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv de tipul și dimensiunea leziunii, de starea generală a pacientului și de respectarea programului de reabilitare. (2, 6)

Ce alte opțiuni de tratament există?

În tratamentul defectelor de cartilaj, pe lângă mozaicoplastie, există și alte opțiuni terapeutice disponibile, în funcție de dimensiunea și localizarea leziunii, starea pacientului și preferințele individuale. Câteva dintre acestea includ:

• lavajul articular (procedură minim invazivă în timpul căreia sunt îndepărtate fragmentele de cartilaj și alte impurități care pot cauza inflamație și durere);
• tehnica microfracturilor (tehnică în care se fac mici perforații în zona lezată a cartilajului, pentru stimularea creșterii de noi celule de cartilaj din țesutul osos subiacent);
• transplant de cartilaj donator (pentru leziuni mai extinse sau în cazurile în care nu este disponibil suficient cartilaj sănătos în corpul pacientului, se poate recurge la transplantul de cartilaj donator - implică prelevarea de cartilaj de la un donor compatibil și transferul acestuia în zona afectată);
• tehnici de inginerie tisulară (abordări avansate care implică cultivarea de celule de cartilaj în laborator și producerea de țesut de cartilaj, care apoi poate fi implantat în zona lezată). (8, 9, 10)