Biopsia cutanată

Biopsia cutanată reprezintă o procedură medicală utilizată în mod frecvent în diagnosticarea afecțiunilor dermatologice și a unor diferite tipuri de cancere ale pielii. Biopsia cutanată permite obținerea unei mostre de țesut cutanat pentru examinarea microscopică, oferind informații esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru planificarea tratamentului adecvat. Biopsia cutanată poate fi realizată în diverse moduri, în funcție de caracteristicile leziunii și de scopul investigației. (1, 2)

Tipuri de biopsii cutanate

Există mai multe tipuri de biopsii cutanate utilizate în practica medicală, cele mai comune dintre acestea fiind:

• biopsia excizională (presupune îndepărtarea unei porțiuni de piele cu ajutorul unui bisturiu);
• biopsia aspirațională sau cu puncție (implică utilizarea unui perforator tubular pentru prelevarea unei mostre de țesut cutanat);
• biopsia prin chiuretaj (implică utilizarea unei instrument special, numit chiuretă, pentru prelevarea mostrelor de țesut dintr-o leziune cutanată);
• biopsia cu pensă (constă în îndepărtarea unei porțiuni superficiale a leziunii cu ajutorul unui instrument special). (1, 3, 5)

În general, biopsia excizională este utilizată pentru examinarea unor mostre mari de țesut cutanat, în timp ce biopsia cu pensă și cea aspirațională se folosesc pentru prelevarea și examinarea unor mostre de țesut cutanat mai superficiale, cum ar fi leziunile pigmentate sau tumorile benigne. Biopsia cu puncție (aspirațională) este preferată pentru investigarea leziunilor superficiale sau a veziculelor/pustulelor. Biopsia prin chiuretaj poate fi utilizată în diferite situații, cum ar fi pentru prelevarea de mostre de țesut din leziuni cutanate precum tumori, negi sau leziuni precanceroase. (1, 2, 3)

Alegerea tipului de biopsie potrivită

Alegerea tipului de biopsie cutanată pentru care se va opta este determinată de mai mulți factori, inclusiv de natura leziunii, dimensiunea, localizarea și suspiciunile clinice ale medicului specialist. De exemplu, în zonele mai sensibile sau mai vizibile, cum ar fi fața sau mâinile, poate fi preferabilă o biopsie cu puncție, pentru a minimiza cicatricea. În alte zone mai puțin vizibile, cum ar fi spatele, biopsia excizională poate fi o opțiune. Alți factori care sunt luați în calcul în alegerea tipului și a locului pentru o biopsie cutanată:

• tipul leziunii (pentru leziuni superficiale, cum ar fi chisturile, biopsia cu puncție poate fi suficientă, în timp ce, în cazul leziunilor mai adânci sau mai extinse, poate fi necesară o biopsie excizională cu bisturiu);
• dimensiunea leziunii (biopsia cu puncție sau biopsia cu pensă pot fi mai potrivite pentru leziunile mici, în timp ce biopsia excizională poate fi preferată pentru leziuni mai mari sau pentru cele cu suspiciune de malignitate);
• obiectivele specifice ale diagnosticului (dacă se dorește obținerea unui diagnostic precis, biopsia excizională sau biopsia cu bisturiu pot furniza o mostră mai mare și mai reprezentativă de țesut, în timp ce, dacă se urmărește monitorizarea evoluției leziunii, biopsia repetată, chiar și cea aspirațională, poate fi necesară). (1, 2, 4)

Cum se desfășoară procedura?

Înainte de biopsia cutanată, medicul va evalua leziunea și va decide asupra metodei optime de prelevare a mostrei de țesut. Procedura de prelevare a țesutului cutanat pentru biopsie este în general simplă și se realizează sub anestezie locală. În funcție de tipul de biopsie pentru care se optează, procedura poate să se desfășoare în mod diferit. (1, 2)

În cazul biopsiei excizionale, după administrarea anesteziei locale, medicul va utiliza bisturiul pentru a preleva o bucată de țesut cutanat, iar materialul prelevat va fi apoi trimis la laboratorul de patologie pentru examinare microscopică detaliată. După prelevarea mostrei de țesut, medicul va aplica o compresă sterilă pentru a opri eventualele sângerări minore. În unele cazuri, se poate aplica un pansament sau un bandaj pentru a proteja zona biopsiată și pentru a asigura vindecarea adecvată. Rezultatele obținute prin biopsia cutanată vor oferi informații despre structura și compoziția țesutului, precum și despre prezența unor modificări patologice. (1, 3)

În cazul în care se optează pentru o biopsie cu puncție, procedura este mai simplă, proba de țesut cutanat fiind obținută prin aplicarea unei presiuni și efectuarea unei mișcări de rotație asupra unui dispozitiv (core biopsy punch) aplicat pe suprafața pielii. La fel ca în cazul biopsiei excizionale, după prelevare este necesară aplicarea unei comprese sterile pentru a opri eventualele sângerări minore și, în unele cazuri, a unui pansament sau bandaj, pentru a proteja zona biopsiată și pentru a asigura vindecarea adecvată. (2, 4)

Ce afecțiuni pot fi detectate cu ajutorul biopsiei cutanate?

Deoarece oferă informații esențiale despre structura și compoziția țesutului cutanat, biopsia cutanată este extrem de utilă în detectarea și diagnosticarea unei game variate de afecțiuni cutanate, precum:

• tumori cutanate (biopsia cutanată ajută la identificarea și diferențierea tumorilor cutanate, inclusiv a tumorilor benigne și maligne);
• afecțiuni inflamatorii și autoimune (biopsia cutanată poate fi utilizată pentru diagnosticarea afecțiunilor cutanate inflamatorii și autoimune, cum ar fi psoriazisul, dermatita atopică, lupusul eritematos sistemic, pemfigusul, dermatita herpetiformă și lichen planus);
• alergii cutanate (poate contribui la identificarea alergenilor responsabili pentru apariția dermatitei de contact);
• boli genetice ale pielii (biopsia cutanată poate fi utilă în detectarea și diagnosticarea unor afecțiuni cutanate de natură genetică, precum boala Darier, epidermoliza buloasă sau xeroderma pigmentosum).

În plus, biopsia cutanată poate ajuta la detectarea și identificarea agentului cauzal al infecțiilor cutanate, cum ar fi infecțiile fungice (ex. micoze), infecțiile bacteriene (ex. furuncule, abcese cutanate) sau infecțiile virale (ex. herpes zoster, molluscum contagiosum). Lista afecțiunilor detectabile prin biopsia cutanată nu este nu este limitată sau restrânsă la anumite afecțiuni, fiecare caz fiind evaluat individual de către medicul dermatolog în funcție de prezentarea clinică a pacientului. (1, 6, 8, 9, 10)

Ce simptome indică necesitatea efectuării unei biopsii cutanate?

Există mai multe simptome și semne care pot indica necesitatea efectuării unei biopsii cutanate. Cu toate acestea, decizia de a efectua o biopsie cutanată trebuie luată de către medicul dermatolog pe baza evaluării individuale a pacientului. Simptomele comune care pot indica necesitatea efectuării unei biopsii cutanate includ:

• leziunile cutanate suspecte (orice leziune cutanată nouă sau modificare a unei leziuni existente poate necesita o biopsie cutanată);
• creșterea necontrolată a unei leziuni cutanate (poate fi un semn de dezvoltare a unei tumori sau a unei afecțiuni precanceroase, astfel că necesită evaluare);
• modificări în aspectul leziunii (orice modificare în aspectul unei leziuni cutanate existente, cum ar fi schimbarea culorii, forma sau textura, poate indica necesitatea unei biopsii cutanate, deoarece astfel de modificări pot fi semne de degenerare malignă);
• sângerare sau durere inexplicabilă (leziunile cutanate care sângerează sau sunt dureroase fără un motiv aparent pot necesita o biopsie cutanată pentru a determina cauza acestor simptome).

În plus, persoanele care au un istoric familial de afecțiuni cutanate, cum ar fi melanomul sau alte tipuri de cancer de piele, pot necesita biopsii cutanate periodice, pentru a monitoriza leziunile cutanate și a detecta eventualele modificări suspecte. De asemenea, efectuarea unei biopsii cutanate poate fi recomandată în cazul în care diagnosticul unei afecțiuni cutanate este incert sau dificil de stabilit pe baza examenului clinic sau a altor teste non-invazive. (1, 2, 6)

Complicații apărute în timpul sau după biopsia cutanată

Biopsia cutanată este în general considerată o procedură sigură și bine tolerată. Cu toate acestea, există unele riscuri și posibile complicații asociate cu biopsia cutanată. Câteva dintre complicațiile posibile includ:

• sângerare (după biopsia cutanată, este posibil să apară o ușoară sângerare la nivelul zonei biopsiate, care fie se oprește de la sine, fie este controlată prin aplicarea unei comprese sterile);
• infecție (există un risc foarte mic de dezvoltare a unei infecții bacteriene a plăgii, de aproximativ 1-5%, care poate fi redus printr-o dezinfectare adecvată a zonei și utilizarea tehnicilor sterile în timpul procedurii);
• durere sau disconfort (după biopsia cutanată, este posibil să apară un disconfort sau o durere de intensitate ușoară până la moderată la nivelul zonei biopsiate, care în general poate fi gestionată prin administrarea de analgezice locale sau prin aplicarea de comprese reci);
• leziuni ale nervilor (în special în cazul biopsiilor care implică prelevarea unor mostre de țesut mai adânci sau în apropierea nervilor periferici);
• reacții alergice (în cazuri rare, pot apărea reacții alergice la anestezicele locale utilizate în timpul biopsiei cutanate).

În plus, după biopsia cutanată, este posibil să apară o cicatrice la nivelul zonei biopsiate. Dimensiunea și aspectul cicatricei pot varia în funcție de tipul și locația biopsiei, precum și de caracteristicile individuale ale pacientului. Cu toate acestea, majoritatea cicatricilor rezultate după biopsie cutanată sunt de obicei mici și discrete. (2, 6, 7)