Radioterapia

©

Autor:

Radioterapia reprezinta utilizarea in medicina a radiatiilor ionizante, in general ca parte a tratamentului pentru cancer pentru a controla sau distruge celulele maligne. Radioterapia poate fi curativa in mai multe tipuri de cancer. Poate fi folosita si ca terapie adjuvanta, pentru a preveni recurenta tumorala dupa chirurgia tumorii primare. Este sinergica cu chimioterapia si a fost folosita inainte, in timpul si dupa chimioterapie in cancerele susceptibile. (3) (7)

Radioterapia este folosita in tratamentul cancerului de peste 100 de ani, inca de cind au fost descoperite razele X in 1895 de catre Wilhelm Roentgen. Tehnicile folosite au inceput sa se modernizeze mai mult in 1990 datorita cercetatoarei premiata Nobel, Marie Curie, care a descoperit elementele radioactive: poloniu si radium. Radiumul era folosit in diferite forme pina in 1990, cind au intrat in utilizare unitatile cu cobalt si caesium. Acceleratoarele medicale lineare au fost folosite ca surse de radiatii pina in 1940. (2)

Odata cu inventarea tomografiei computerizate in 1971, vizualizarea tri-dimensionala a devenit posibila, permitind medicilor sa determine mai precis distributia dozei folosind imaginile tomografice axiale ale anatomiei pacientului. Unitatile de cobalt si ortovoltaj au fost inlocuite in mare de acceleratoare lineare de megavoltaj, utile pentru energiile lor penetrante si absenta unei surse de iradiere fizica.

Descoperirea noilor tehnologii imagistice, incluzind rezonanta magnetica in 1970 si tomografia cu emisie de pozitroni in 1980, a transformat terapia prin radiatii de la 3D la terapia prin radiatii cu modulare a intensitatii (IMRT) si radioterapia ghidata imagistic (IGRT). Aceste noi descoperiri au dus la prognosticuri medicale mai bune si mai putine efecte adverse. (1)

Mecanism de actiune in radioterapie

Radioterapia lucreaza prin lezarea ADN-ului celulelor canceroase, prin doua tipuri de energie: fotoni si particule incarcate electromagnetic. Aceasta leziune este ionizarea directa sau indirecta a atomilor care formeaza lantul ADN. Ionizarea indirecta are lor ca rezultat al ionizarii apei, formind radicali liberi, mai ales radicali hidroxil, care distrug mai apoi ADN-ul. (8)

In terapia cu fotoni, marea parte a efectului radiatiei este secundara radicalilor liberi. Deoarece celulele au mecanisme de reparare pentru distrugerea unei singure catene ADN, rupturile dublu catenare determina cel mai adesea decesul celulei. Celulele canceroase sunt mai putin diferentiate si mai asemanatoare cu celulele stem; se reproduc mai frecvent decit celulele sanatoase diferentiate si au o capacitate diminuata de a repara leziunile sub-letale. Leziunile unei singure catene ADN sunt trecute celulelor fiice prin diviziune celulara, astfel ducind la acumularea acestor leziuni in ADN-ul celulelor canceroase si distrugerea lor sau diviziunea mai lenta. (3) (6)

Una dintre principalele limitari ale radioterapiei cu fotoni este deficienta in oxigen a tumorilor solide. Tumorile solide isi pot depasi aportul de singe, intrind in hipoxie. Oxigenul este un radiosensibilizant puternic, crescind eficacitatea unei doze date de radiatiei prin formarea de radicali liberi care distruge ADN. Celulele tumorale intr-un mediu hipoxic sunt de 2-3 ori mai rezistente la radiatii decit cele dintr-un mediu oxigenat normal. (2) (1)

Astazi se efectueaza numeroase studii pentru a depasi aceasta hipoxie, incluzind folosirea de tuburi cu oxigen de inalta presiune, substituti sangvini care sa creasca oxigenul local, medicamente radiosensibilizante cum este misonidazolul si metronidazolul si citotoxine hipoxice, cum este tirapazamina. Noile aborduri terapeutice studiate cuprind folosirea unor compusi care sa creasca difuziunea oxigenului, cum este crocetinatul de sodiu. (4) (8)

Particulele incarcate cum sunt protonul, boronul si carbonul si inonii neon pot determina leziuni ADN-ului celulelor canceroase prin transfer linear de energie si au efect antitumoral independent de aportul sangvin de oxigen, deoarece aceste particule actioneaza mai ales prin transfer direct de energie si determinarea de rupturi dublu catenare ale ADN. Datorita maselor lor relativ mari, protonii si alte particule incarcate au descarcare mica in tesuturile vecine – fascicolul ramine localizat pe forma tumorii si elibereaza cu o doza mica de efecte secundare in tesuturile invecinate.

Aceasta expunere la razele X este daunatoare mai ales copiiilor datorita corpurilor lor in crestere, acestia avind un risc de 30% pentru a doua neoplazie dupa 5 ani de la prima expunere. (3) (2)

Doza de radiatii

Cantitatea de radiatii folosita in radioterapia cu fotoni se masoara in Gray (Gy) si variaza in functie de tipul si stadiul cancerului tratat. Pentru cazurile curative, doza tipica pentru o tumora epiteliala solida variaza de la 60-80 Gy, in timp ce pentru limfoame este intre 20 si 40 Gy.
Dozele adjuvante sunt tipic intre 45-60 Gy in doua fractii Gy (pentru cancerele sinului, capului si gitului). Sunt luati in considerare multi alti factori cind se selecteaza doza, incluzind chimioterapia efectuata de pacient, comorbiditatile acestuia, administratrea radioterapiei inainte sau dupa chirurgie si gradul de succes al chirurgiei. (1) (7)
Parametrii de eliberare a radiatiei sunt determinati in timpul planificarii tratamentului, efectuata cu computere cu software specializat. In functie de metoda de eliberare pot fi folosite citeva unghiuri sau surse pentru a suma doza totala necesara. Medicul va incerca sa stabileasca un model prin care va elibera o doza uniforma prescrisa tumorii si va minimaliza doza tesuturilor vecine sanatoase. (4)

Fractionarea dozei

Doza totala este fractionata (impartita in minidoze separate de perioade de timp) pentru a permite celulelor normale sa se recupereze, in timp ce celulele tumorale sunt in general mai putin eficiente in repararea ADN intre fractii. Fractionarea permite de asemenea celulelor tumorale care se aflau in faza radio-rezistenta a ciclului celular in timpul unei sedinte terapeutice sa intre in faza sensibila inainte de administrarea urmatoarei fractii. Similar, celulele tumorale care au fost cronic sau acut hipoxice si astfel mai radiorezistente se pot reoxigena intre fractii, devenind mai sensibile si usor de distrus. (9)
Regimurile de fractionare sunt individualizate intre diferitele centre de radioterapie si chiar intre medici. Un model de fractionare folosit in Europa pentru adulti este 1,8 pina la 2 Gy pe zi, cinci zile pe saptamina. In unele tipuri de cancer, prelungirea programului de fractionare poate permite repopularea cancerului, iar pentru aceste tipuri de tumori, incluzind cancerele scuamocelulare cervicale, ale capului si gitului, radioterapia este completa intr-o anumita perioada de timp. Pentru copii, o fractionare clasica cuprinde 1,5 pina la 1,8 Gy pe zi, deoarece fractiile mici sunt asociate cu o incidenta si severitate reduse ale efectelor tardive secundare aparute in tesuturile normale. (8)
In unele cazuri sunt folosute doua fractii pe zi aproape de sfirsitul tratamentului. Acest regim, cunoscut drept hiperfractionare este folosit pentru tumori care se regenereaza mai rapid cind sunt mici.
Un regim de fractionare studiat intens astazi este hipofractionarea, in care doza totala de radiatie este impartita in doze mari iar tratamentul este administrat la mai putin de o data pe zi. Logica acestei hipofractionari este diminuarea posibilitatii revenirii cancerului, nelasind celulelor timp indeajuns sa se reproduca. (3) (7)

Efectul radioterapiei asupra diferitelor tipuri de cancer

Diferitele tipuri de cancer raspund diferit la radioterapie. Raspunsul unui cancer la radiatii este descris prin radiosensibilitatea acestuia. Celulele canceroase inalt radiosensibile sunt distruse mai rapid de doze modeste de radiatii. Acestea cuprind leucemiile, cele mai multe limfoame si tumori cu celule germinale. Majoritatea cancerelor epiteliale sunt doar moderat radiosensibile si necesita o doza semnificativ mai mare de radiatii (70 Gy) pentru o vindecare radicala. Unele tipuri de cancer sunt radiorezistente, avind nevoie de doze foarte mari pentru practica clinica. Cancerul renal si melanomul sunt considerate a fi radiorezistente. (1)

Este importanta diferentierea nivelului de radiosensibilitate a unei anumite tumori. De exemplu, leucemiile nu sunt in general curabile prin radioterapie, deoarece sunt diseminate in intreg corpul. Limfomul poate fi radical curabil daca este localizat intr-o anumita zona a corpului. Similar, multe dintre tumorile moderat radioresponsive sunt tratate de rutina cu doze mari curative daca sunt intr-un stadiu precoce, de exemplu: cancerul cutanat non-melanomic, cancerul gitului si capului, cancerul de sin, cancerul pulmonar cu celule mici, cancerul cervical, anal, de prostata. Metastazele sunt in general incurabile prin radioterapie deoarece nu este posibila tratarea intregului corp.

Inainte de tratamentul prin radioterapie se efectueaza de obicei un CT pentru a identifica tumora si structurile normale vecine. Pacientul este trimis pentru o similare pentru a se putea realiza matrite care sa fie folosite in timpul tratamentului. Cimpul de iradiat va fi marcat cutanat cu carioca. (4)

Raspunsul la radioterapie este legat de dimensiunea tumorii. Din motive complexe, tumorile foarte mari raspund mai putin bine la radiatie decit tumorile mici sau boala microscopica. Sunt folosite diferite tehnici pentru a depasi acest efect. Cea mai comuna tehnica este rezectia chirurgicala inainte de radioterapie. O alta metoda este micsorarea tumorii prin chimioterapie neoadjuvanta. O a treia tehnica este cresterea radiosensibilitatii cancerului prin administrarea anumitor medicamente in cursul radioterapiei. Exemple de medicamente radiosensibilizante cuprind: cisplatinul, nimorazole si cetuximab. (3) (2)

Actiunea radiatiilor cu banda ingusta asupra tesuturilor

Doza mica:

Doza ionizanta este stimulanta pentru elementele celulare implicate in regenerare, cum sunt histiocitele si leucocitele, fiind eficienta in tratamentul tuberculozei osoase.

Doza mare:

Exercita o actiune distructiva asupra produsilor celulari ai inflamatiei, cum sunt leucocitele, plasmocitele si celulele gigante, fiind eficienta in resorbtia granulomului infectios, carbunculilor si a glandelor cervicale infectate.

Dozele foarte mari:

Actioneaza prin afectarea endoteliului vascularizatiei conditiilor patologice; astfel se poate reduce fibromul uterin. (8) (3)

Tipuri de radioterapie

Cele trei tipuri principale de radioterapie sunt radioterapia externa sau teleterapia, brahiterapia sau radioterapia cu sursa sigilata si terapia cu radioizotopi sistemici. Diferentele constau din pozitionarea fata de corp a sursei de radiatii: in exteriorul corpului, in interiorul corpului in anumite zone si sistemici prin administrarea radioizotopilor in perfuzie sau ingestie orala. Brahiterapia poate folosi sursele radioactive asezate temporar sau permanent. Sursele temporare sunt asezate de obicei printr-o tehnica denumita post-incarcare. Terapia cu particule este un tip special de radioterapie in care particulele sunt protonii sau ionii grei. Radioterapia intraoperatorie este un tip special de radioterapie eliberata imediat dupa excizia chirurgicala a cancerului. Aceasta metoda a fost folosita in cancerul de sin, tumorile cerebrale si rectale. (1) (5)

Teleterapia sau radioterapia externa

Este cea mai folosita forma de radioterapie. Pacientul este asezat intr-un aparat iar o sursa de radiatii este tintita intr-o anumita zona a corpului din exterior. Kilovoltajul (razele X superficiale) sunt folosite pentru a trata cancerele cutanate si structurile superficiale, iar megavoltajul (razele X profunde) sunt folosite pentru a trata tumorile profunde (vezica urinara, intestinele, prostata, plaminul sau creierul). (8)

Radiochirurgia stereoractica

Este un tip specializat de teleterapie care foloseste radiatia tintind o tumora bine definita folosind imagini scanate detaliate. Avantajul este eliberarea cantitatii corecte de radiatii intr-o perioada de timp mai scurta fata de tratamentele traditionale. (4) (2)

Radioterapia 3D sau prin simulare virtuala

Este un alt tip de teleterapie cu capacitatea de a demarca tumorile si structurile normale adiacente in trei dimensiuni folosind scanere CT sau RMN specializate si software de planificare. Profilul fiecarui fascicul de radiatii este modelat pentru a se incadra profilului tintei folosind un numar variabil de fascicule. Cind volumul terapeutic se conformeaza formei tumorii, toxicitatea relativa a iradierii tesuturilor normale este redusa, permitind eliberarea unei doze mai mari de radiatii tumoral fata de tehnicile conventionale. (7)

Radioterapia cu intensitate modulata

Este o tehnica avansata de iradiere cu inalta precizie care a imbunatatit capacitatea de a conforma volumul de tratament la formele concave ale tumorilor, de exemplu cind tumora este invelita de o structura vulnerabila cum este maduva spinarii sau un organ, vas major. Acceleratoare cu radiatii X controlate de computere distribuie radiatia in doze precise tumorilor maligne sau anumitor zone tumorale. Modelul de eliberare a radiatiei este determinat folosind aplicatii computerizate. Doza de radiatie este conform formei 3D a tumorii prin modularea intensitatii fascicolului. Intensitatea dozei de radiatii este crescuta in grosimea tumorii iar la periferia tumorala sau in tesuturile vecine doza este scazuta sau chiar absenta.
O alta tehnica este localizarea in timp real a unor dispozitive electrice implantate in interiorul sau linga tumora. Acestea pot fi electrozi magnetici care simt cimpul magnetic generat si transmit inapoi locatia tumorala. (2)

Terapia prin particule

In aceasta metoda, particulele ionizate protoni sau ioni de carbon sunt directionate spre tumora. Doza creste in timp ce particulele penetreaza tesuturile pina la un maxim si apoi scade la zero. Avantajul este depozitarea unei cantitati mai mici de energie in tesuturile sanatoase vecine. (2)

Radioterapia ghidata imagistic

In aceasta terapie sunt efectuate scanari imagistice repetate (CT, IRM, PET) in timpul tratamentului. Aceste imagini sunt procesate de computere pentru a identifica modificarile dimensiunii si localizarii unei tumori datorita tratamentului si pentru a permite pozitionarea pacientului sau pentru ajustarea dozei planificate de radiatii in timpul tratamentului, daca este necesar. Imagistica repetata poate creste precizia radioterapiei si poate permite reducerea volumului de tesut planificat pentru a fi tratat, scazind astfel doza totala de radiatii a tesuturilor normale. (4)
Tomoterapia
Este un tip de radioterapie ghidata imagistic. Masina de tomoterapie este un hibrid intre un scaner CT si o masina de teleterapie. Partea din masina care elibereaza radiatia pentru imagistica si tratament se roteste complet in jurul pacientului in aceeasi maniera ca un scaner CT. (5)

Tipuri de dispozitive folosite in teleterapie:
- unitatile de ortovoltaj: masinile care folosesc radiatii profunde sau superficiale, in functie de profunzimea energiei
- acceleratoarele lineare: produc raze X de megavoltaj prin decelerarea rapida a electronilor intr-un material tinta, de obicei un aliaj de tungsten; tomografia conventionala, cu intensitate modulata si radioterapia stereotactica sunt toate produse prin acceleratoare lineare special modificate
- unitatile cu cobalt: produc un fascicul dicromatic stabil, in mare inlocuite astazi.

Brahiterapia (radioterapia interna, sigilata, curieterapia sau endocurieterapia)

Este o forma de radioterapie in care sursa de radiatii este asezata in interiorul sau linga zona care necesita tratament. Poate fi folosita unica sau asociata cu chimioterapia sau radioterapia externa. Implica plasarea precisa a unor surse de radiatii cu raza scurta direct la locul cancerului. Aceste surse sunt sigilate intr-o capsula de protectie care permite radiatiei ionizante sa scape pentru a trata si distruge tesutul inconjurator, dar previne migrarea radiatiei in tesuturile sanatoase.
Tumorile pot fi tratate astfel cu doze mari de radiatii localizate, reducind leziunile nonnecesare ale tesuturilor sanatoase. Un regim de brahiterapie poate fi terminat adesea intr-un timp mai scurt decit alte tehnici, reducind riscul de supravietuire a celulelor canceroase prin diviziune. (8) (9) (7)

Terapia prin radioizotopi

Este o forma de terapie tintita prin proprietatile chimice ale izotopilor cum este radioiodina care este absorbita special de tiroida de mii de ori mai mult decit de alte organe. Tintirea poate fi obtinuta si prin atasarea radioizotopului la o alta molecula sau anticorp pentru a-l ghida spre tesutul tinta. Radioizotopii sunt administrati prin perfuzie in singe sau ingestie. Exemple sunt perfuzia cu metaiodobenzil guanidina (MING) pentru a trata neuroblastomul, iod 131 oral pentru a trata cancerul de tiroida sau tirotoxicoza si luteinum 177 sau yttrium 90 legati de hormoni pentru a trata tumorile neuroendocrine (terapia cu radionuclizi peptid-receptor).
Un alt exemplu este injectarea microsferelor de sticla sau rasina radioactive cu yttrium 90 in artera hepatica pentru a radioemboliza tumorile hepatice sau metastazele. Aceasta este radioterapia interna selectiva. Microsferele au un diametru de 30 microni si sunt administrate direct in artera care aprovizioneaza cu singe tumora. Aceste tratamente incep prin ghidarea unui cateter prin artera femurala, navigarea pina la locul tinta si administrarea tratamentului. O indicatie majora a acestei terapii este tratamentul metastazelor osoase (strontium 89 si samarium lexidronam).
Radioimunoterapia este aprobata pentru tratamentul limfoamelor non-Hdgkin si foloseste diferiti radioizotopi legati de anticorpi monoclonali. (1) (3)

Efectele adverse ale radioterapiei

Radioterapia in sine nu este dureroasa. Multe tratamente paliative, cu doze mici determina efecte adverse minime sau deloc, desi agravarea de scurta durata a durerii poate fi experimentata in zilele care urmeaza tratamentului, datorita edemului dezvoltat care comprima nervii zonei tratate. Dozele mari pot determina efecte adverse diferite in timpul tratamentului (efecte adverse acute), in lunile sau anii care urmeaza tratamentului (efecte adverse de lunga durata) sau dupa re-tratament (efecte adverse cumulative). Natura, severitatea si longevitatea efectelor secundare depinde de organele tratate, de tipul de tratament (tipul de radiatie, doza, fractionarea, chimioterapia asociata) si de pacient.

Cele mai multe efecte adverse sunt predictibile si asteptate. Efectele adverse in radioterapie sunt de obicei limitate la zona corpului aflata sub tratament. Principalele efecte secundare raportate sunt oboseala si iritatia pielii, ca o arsura cutanata usoara sau moderata. Oboseala se instaleaza la mijlocul regimului de tratament si poate dura saptamini de la terminarea acestuia. Pielea iritata se va vindeca, dar nu va mai fi atit de elastica ca inainte. (9) (1)

Efectele adverse acute

Greata si varsaturile:
Acesta nu este un efect secundar general al radioterapiei, fiind asociata doar tratamentului stomacului sau abdomenului sau a unor structuri asociate cu producerea de greata, cum sunt unele tumori cerebrale sau ale gitului cel mai adesea localizate vestibular in urechea interna. Greata va fi tratata cu antiemetice. (6) (7)
Distrugerea suprafetelor epiteliale:
Suprafata epiteliala poate suferi de pe urma radioterapiei. In functie de zona tratata: piele, mucoasa orala, faringiana, mucoasa intestinala si ureterala, frecventa leziunilor si recuperarea depinde de rata de turnover a celulelor epiteliale. Reactia poate deveni mai severa in timpul tratamentului si timp de o saptamina dupa terminarea radioterapiei. Desi descuamarea umeda este inconfortabila, recuperarea este rapida. Reactiile cutanate tind sa fie mai grave in zonele unde exista falduri naturale ale pielii, cum este sinul la femei, in posterior pavilionului urechii si inghinal.
Ulceratiile cavitatii orale, faringelui si stomacului:
Daca zonele tratate sunt capul si gitul, vor apare de obicei Ulceratii tranzitorii ale cavitatii orale si faringelui. Daca sunt severe pot afecta deglutitia, iar pacientul poate necesita analgezice si suplimente alimentare. Esofagul poate deveni ulcerat daca este tratat direct sau primeste o doza de radiatie colaterala in timpul tratarii cancerului pulmonar. Cind sunt tratate neoplaziile hepatice si metastazele este posibil ca radiatia colaterala sa determine ulcere gastrice sau duodenale. (5)
Disconfortul intestinal:
Intestinul inferior poate fi tratat direct prin iradiere (tratamentul cancerului rectal sau anal) sau poate fi expus prin radioterapia altor structuri pelvine (prostata, vezica urinara, tractul genital feminin). Simptomele tipice cuprind: ulceratiile, diarea si greata. (2)
Edemul:
Ca parte a inflamatiei generale care apare, tumefierea tesuturilor moi poate determina probleme in timpul radioterapiei. Aceasta este o problema in timpul tumorilor cerebrale si a metastazelor cerebrale, mai ales unde exista deja o hipertensiune intracraniana sau unde tumora determina obstructie severa a unui lumen (trahea sau bronsia principala). Se poate apela la interventia chirurgicala inainte de tratament. Daca chirurgia este inadecvata pacientul poate primi steroizi in timpul radioterapiei pentru a reduce tumefierea. (1) (2)
Infertilitatea:
Gonadele (ovarele si testiculele) sunt foarte sensibile la radiatii. Dupa expunerea directa la dozele normale de tratament acestea pot sa nu mai produca gameti.
Planificarea tratamentului pentru majoritatea zonelor corpului este realizata pentru a minimaliza, daca nu exclude complet iradierea gonadelor daca acestea nu sunt zonele principale de tratat. Infertilitatea poate fi evitata eficient prin evitarea a cel putin unei gonade de la iradiere. (9) (3)

Efectele adverse tardive

Apar la luni sau ani dupa tratament si sunt in general limitate la zona care a fost tratata. Multe dintre efectele tardive sunt reduse prin fractionarea dozei de radiatii.
Fibroza:
Tesuturile care au fost iradiate tind sa fie mai putin elastice in timp datorita unui proces de fibrozare difuza.
Epilarea:
Pierderea parului poate apare pe orice suprafata cutanata piloasa la doze peste 1 Gy. Apare doar la suprafetele expuse iradierii. Caderea parului poate fi permanenta la o singura doza de 10 Gy, dar daca doza este fractionata caderea permanenta a parului poate sa nu apara decit la doze peste 45 Gy. (1) (4)
Uscaciunea mucoaselor:
Glandele salivare si lacrimale au o toleranta la iradiere de 30 Gy in doua fractiuni, o doza depasita de majoritatea terapiilor pentru cap si git. Xerostomia si xeroftalmia pot deveni probleme deranjante de lunga durata si reduce calitatea vietii pacientului. Similar, glandele sudorale ale pielii tratate tind sa-si inceteze functia iar mucoasa normal umeda a vaginului este adesea uscata dupa iradierea pelvina.
Limfedemul:
Este o conditie de retentie localizata a fluidului si tumefierea tisulara, care apare ca rezultat al distrugerii sistemului limfatic in timpul radioterapiei. Este cea mai frecvent raportata complicatie a radioterapiei mamare si axilare dupa chirurgia de excizie a galnglionilor limfatici axilari. (3) (5)
Cancerul:
Radiatia este o posibila cauza a cancerului iar neoplaziile secundare sunt observate la o minoritate dintre pacienti. Apare la 20-30 de ani dupa tratament, desi unele neoplazii sangvine se pot dezvolta si la 5-10 ani. In marea majoritate a cazurilor riscul este contrabalansat de reducerea riscului prin tratarea cancerului primar. Cancerul apare in zona iradiata.
Boala cardiaca:
Iradierea are un risc potential de deces prin boala cardiaca dupa radioterapia cancerului de sin.
Declinul cognitiv:
In cazurile de iradiere aplicate zonei capului poate apare declinul cognitiv. Acesta este aparent mai ales la copiii intre 5-11 ani.
Proctita de iradiere:
Poate implica efectele de lunga durata asupra rectului incluzind diarea si tenesmele, fiind asociata cu radioterapia organelor pelvine. Radioterapia poate cauza si cistita de iradiere cind vezica este afectata. (9) (1)

Efectele adverse cumulative

Aceste efecte nu trebuie confundate cu efectele tardive sau de lunga durata. Cind efectele de scurta durata au disparut iar cele de lunga durata sunt subclinice, reiradierea poate fi problematica.
Efectele asupra reproducerii:
In timpul primelor saptamini dupa fertilizare radioterapia este letala dar nu teratogena. Dozele mari de radiatii in timpul sarcinii induc anomalii, afectarea cresterii si retard mental. Exista si un risc crescut de leucemie la copil si alte tumori in copilarie.
La barbatii care au fost expusi in antecedente la radioterapie riscul de defecte genetice sau malformatii congenitale ale copiilor conceputi dupa terapie nu creste. Totusi, folosirea tehnologiilor de reproducere asistata si a tehnicilor de micromanipulare pot creste riscul. (8)
Efectele asupra sistemului pituitar:
Hipopituitarismul se dezvolta de obicei dupa iradierea neoplasmelor seii turcesti, tumorile extraselare cerebrale, tumorile capului si gitului si dupa iradierea intregului corp. Acest tip de hipopituitarism afecteaza hormonii de crestere si gonadali. In schimb, deficitele hormonului adrenocorticotrofic si stimulator tiroidian sunt cele mai rar intilnite. Modificarea secretiei de prolactina este usoara iar deficitul de vasopresina pare a fi foarte rar ca rezultat al iradierii. (3) (7)

Accidentele radioterapiei

Exista proceduri riguroase puse in practica pentru a minimaliza riscul de supraexpunere accidentala la radiatii a pacientilor. Totusi, ocazional apar greselile. Exista citeva cazuri mediatizate de expunere la doze de radiatii care depasesc de citeva sute de ori doza intentionata. (4) (2)

Alte utilizari non-canceroase ale radioterapiei

Conditiile non-maligne potential tratabile prin radioterapia ionizanta:
- conditiile acute/ cronice inflamatorii: abcesul glandelor axilare sudorale, furunculul, carbunculul, panaritiul si alte infectii care nu raspund la tratament antibiotic
- bolile degenerative dureroase acute/cronice: bolile osteoartritice dureroase acute sau cronice
- conditiile hipertrofice ale tesuturilor moi: stadiul primar al bolii Dupuytern, Ledderhose si Morbus peyronie cind se poate preveni progresia, profilaxia postoperatorie a recurentei keloidelor si a pterygium
- bolile functionale: cum este orbitopatia Graves, malformatiile arteriovenoase, degenerarile maculare legate de virsta, fistula limfatica persistenta
- profilaxia osificarilor heterotopice ale diferitelor articulatii, profilaxia hiperplaziei neointimale dupa dilatatia arteriala sau implantarea de stent, obstructia hemangioamelor si a altor conditii vasculare ale altor organe
- bolile dermatologice: pruritul secundar dermatozelor si eczemelor, psoriazisul inaccesibil subunghial, bazaliomul, acneea, verucile multiple, lupusul, calusurile si conditiile precanceroase. (3)


Data actualizare: 27-09-2013 | creare: 21-08-2013 | Vizite: 23966
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!