Odontectomia

Odontectomia reprezintă o mică intervenție chirurgicală la nivelul cavității bucale, în urma căreia un dinte sau mai mulți dinți vor fi extrași.
  

Indicații

Odontectomia este indicată atunci când un dinte este încă inclus la nivelul oaselor maxilare, iar imposibilitatea de erupție a unui dinte poate determina sau a produs deja una sau mai multe complicații:

• pericoronarita (mai ales la nivelul molarului de minte);
• caria dentară (la nivelul dintelui inclus sau parțial erupt, cât și la nivelul dinților vecini);
• boala parodontală la nivelul dinților vecini;
• înghesuiri dentare – fie dintele a rămas inclus din cauza nedezvoltării corespunzătoare a oaselor maxilare, fie persistența lui la nivelul oaselor maxilare va interfera cu tratamentul ortodontic și va determina recidiva problemelor ortodontice;
• resorbții radiculare la nivelul dinților vecini;
• prevenirea apariției anumitor tumori benigne sau a unor chisturi odontogene;
• în cazul unor rădăcini/dinți rămași în interiorul oaselor maxilare, peste care s-a realizat o proteză. (1)

Contraindicații

Odontectomia nu este indicată:

• în cazul unor pacienți cu vârste extreme – în cazul copiilor, dar și adulților trecuți de 40-50 de ani și în cazul în care apariția complicațiilor (cauzate de persistența dintelui în interiorul osului maxilar) este foarte puțin probabilă;
• când pacientul are anumite probleme generale de sănătate – se preferă tratamentul afecțiunii generale sau avizul unui medic generalist, înainte ca intervenția chirurgicală să fie efectuată;
• atunci când există un risc crescut ca prin realizarea odontectomiei să fie lezate anumite formațiuni anatomice vecine.

  
Cel mai frecvent, odontectomia este indicată în cazul molarilor de minte, de obicei cei inferiori (mandibulari) și cei superiori (maxilari). Uneori, atunci când tratamentul ortodontic nu este este indicat, și caninii maxilari incluși la nivelul palatului pot fi extrași prin odontectomie. (2)

Tehnica

Odontectomia este o intervenție chirurgicală întâlnită frecvent în medicina dentară, dar care este realizată, de obicei, de către un medic specialist în chirurgie dento-alveolară sau în chirurgie maxilo-facială.
 
În funcție de tipul dintelui extras (inferior sau superior), dar și de poziția în care dintele se găsește la nivelul osului maxilar, intervenția chirurgicală poate fi mai mult sau mai puțin complicată. Cu toate acestea, înainte de intervenție este indicată o ședință destinată examinării pacientului, în care se va decide daca este sau nu indicată odontectomia unuia sau a mai multor dinți, în care pacientului i se vor explica atât procedura, cât și posibilele complicații care pot apărea, dar și indicațiile de respectat de către acesta după ce s-a realizat extracția chirurgicală a dintelui. (3)
  
În general, etapele de realizare a unei odontectomii (după efectuarea anesteziei locale) sunt:

• incizia și crearea unui lambou muco-periostal;
• expunerea osului maxilar situat deasupra dintelui inclus sau expunerea dintelui (în cazul în care dintele este parțial inclus în osul maxilar);
• îndepărtarea unei porțiuni din osul alveolar (sau maxilar);
• luxarea dintelui și extracția acestuia;
• verificarea zonei osoase și eliminarea tuturor resturilor;
• sutura plăgii cu fire speciale. (3)

Indicații post-odontectomie

După intervenția chirurgicală, pacientului îi vor fi prescrise medicamente care să îl ajute pe perioada de convalescență. Astfel, medicul îi va recomanda administrarea de analgezice - vor reduce durerea post-chirurgicală, dar și edemul („umflătura”) local; de asemenea, pot fi indicate și antibiotice, de obicei cu spectru larg, pentru a preveni infecția la nivelul zonei operate. (1)

Pacientului îi sunt prezentate măsurile de igienă orală (care sunt foarte important de respectat pentru a preveni eventuale infecții), dar și legate de alimentație (care ar trebui să fie mai lichidă și preferabil la temperatura camerei – pentru 2-3 zile). Este recomandat ca efortul fizic susținut să fie evitat pentru 5-7 zile. De asemenea, edemul local poate fi redus prin aplicarea locală (la nivelul obrazului) a unor comprese reci.

Pacientului i se prezintă și posibilele compicații care pot apărea, în afara edemului, și anume – trismus – imposibilitatea deschiderii în totalitate a cavității bucale, sângerare, durere, și chiar infecție. De cele mai multe ori, edemul, durerea și infecția sunt prevenite prin administrarea medicației menționate mai sus.

Uneori, infecția apare chiar și sub administrarea de antibiotice, în acest caz fiind indicat ca pacientul să se prezinte la medicul dentist, pentru examinare și tratament corespunzător.
În urma odontectomiei, în situații foarte rare, pot apărea complicații mai grave cum ar fi fractura osului maxilar sau mandibular sau chiar lezarea nervului alveolar inferior. De obicei aceste complicații beneficiază de tratament de specialitate, administrat de către medicul curant. (2)