Sigilarea dentară

Datorită formei și anatomiei coroanei dentare, dinții laterali (molarii și premolarii) prezintă, pe suprafața lor masticatorie, mai multe fosete și șanțuri. La acest nivel se acumulează frecvent placă bacteriană și resturi alimentare, astfel că reprezintă principala zonă de apariție a cariilor, mai ales în cazul copiilor. În plus, aceste fosete și șanțuri sunt mai dificil de igienizat, astfel că și după un periaj dentar efectuat corespunzător există posibilitatea apariției cariilor la acest nivel. (1)

Sigiliarea dinților reprezintă o metodă de prevenire a cariilor dentare și constă în aplicarea unui material dentar (într-un strat foarte subțire) la nivelul șanțurilor și fosetelor dinților laterali. Materialul dentar – sigilantul – va acționa ca un film protector și va împiedica acumularea plăcii bacteriene și a resturilor alimentare la acest nivel. (1)

Indicații

Sigilarea dentară se indică, de obicei, în cazul copiilor, la scurt timp după erupția dinților posteriori (temporari sau definitivi). Se pare că sigilarea este eficientă dacă se realizează într-un interval de până la 4 ani de la erupția dinților de sigilat. (2)

Pentru sigilarea dinților permanenți, sigilarea ar trebui făcută în jurul vârstei de 6-7 ani (atunci când erup primii molari definitivi), iar apoi în jurul vârstei de 11-12 ani pentru restul dinților definitivi. (1)

Uneori, sigilarea dinților poate fi indicată și în cazul în care pacientul prezintă alți factori de risc pentru apariția cariilor – uscăciunea gurii (xerostomia) cauzată de anumite medicamente sau de alte cauze patologice, tratamente ortodontice sau chiar prezența unor leziuni carioase incipiente la nivelul smalțului. (3)

Sigilarea dinților este cu atât mai indicată, cu cât pacientul este mai predispus la apariția cariilor dentare. (2)

Contraindicații

Nu se indică sigilarea dinților atunci când există deja carii dentare la nivelul acestora, mai ales între doi dinți vecini. De asemenea, se contraindică sigilarea dinților atunci când pacientul are un risc scăzut de carii sau atunci când fisurile și șanțurile se pot autocurăța cu ușurință. (4)
 
Nu se recomandă sigilarea pe dinți parțial erupți. În această sitație se așteaptă erupția completă a dintelui și doar după aceea se va realiza sigilarea corectă a dintelui.

Cum se realizează sigilarea dinților?

În general, sigilarea dinților este o manoperă simplă și scurtă (câteva minute pentru fiecare dinte) și se realizează de către medicul dentist.

Într-o primă etapă, se va curăța dintele cu o periuță de dinți rotativă și cu o pastă specială. Se va izola apoi dintele cu rulouri de bumbac pentru a preveni pătrunderea salivei. Se va pregăti dintele cu o soluție specială, după care se aplică sigilantul (materialul fluid care realizează sigilarea propriu-zisă a șanțurilor și a fosetelor). Pentru ca sigilantul să devină dur, medicul dentist va aplica pentru 20 de secunde o lampă de fotopolimerizare (care emite un fascicul luminos). (1)

Sigilarea dinților este, așadar, o manoperă nedureroasă atât în timpul realizării ei, cât și după ce pacientul a părăsit cabinetul dentar. De asemenea, pacientul nu va resimți ceva diferit la nivelul dintelui sigilat.
 
Sigilarea dinților nu este, totuși, o manoperă definitivă, astfel că se recomandă ca medical dentist să verifice intergritatea sigilărilor la fiecare 6 luni. Uneori, sigilările dinților pot rezista timp de ani de zile, alteori trebuie înlocuite mai des. (3)

Recomandări

Deși sigilarea dinților laterali este foarte eficientă în revenirea cariilor la acest nivel, trebuie înțeles faptul că această manoperă este doar o etapă din întregul proces de prevenire a bolilor dentare si parodontale.

Astfel, igiena dentară se va realiza într-un mod corespunzător, împreună cu respectarea unei diete sărace în zaharuri, utilizarea pastelor de dinți sau a altor produse cu fluor.

De asemenea, se recomandă controale regulate la medicul dentist (o dată la 6 luni) atât pentru efectuarea unor igienizări profesionale, cât și pentru a verifica integritatea sigilărilor.