Spermograma

Spermograma reprezintă cel mai important examen ce trebuie efectuat în cazul sterilităţii masculine.

Produsul biologic va fi recoltat prin masturbare, respectând următoarele condiţii: afebrilitate, absenţa tratamentelor hormonale, zile de abstinenţă (48-72 ore). Recoltarea sub două zile de abstienţă va determina concentraţii fals diminuate, fără o afectare semnificativă a mobilităţii şi morfologiei, iar o recoltare peste 5 zile va determina o creştere a volumului şi concentraţiei, dar şi o creştere a proporţiei spermatozoizilor imobili şi anormali morfologic.

Ejaculatul are volumul normal de 2-5 ml şi va fi recoltat într-un recipient de plastic steril. Examinarea acestuia se va face între 30 de minute şi o oră de la recoltare şi va fi transportat la temperatura corpului. Pe recipient se vor nota numele pacientului, perioada de abstineţă, data şi ora colectării, dificultăţi în producerea probei, intervalul dintre colectare şi analizarea produsului.

La evaluarea iniţială se recomandă două determinări.

Examenul macroscopic va presupune analiza:
- Ph-ului, ce are valori situate între 7,2-7,8;
- Volumul, ce se va măsura prin cântărire sau prin utilizarea unui cilindru gradat;
- Aspectul: miros, culoare sau vâscozitate;
- Timpul de lichefiere;
- Trimiterea pentru examenul bacteriologic.

Examenul microscopic:
- Determinarea concentraţiei spermei: numărul total de spermatozoizi, viabilitatea şi aglutinarea lor;
- Concentraţia este în mod normal > 20 milioane/ml;
- Număr total este > 40 milioane (de obicei între 40 şi 120 de milioane);
- Motilitate este parametrul cel mai important; ea se apreciază din punct de vedere cantitativ: > 50% progresivă, > 25% rapid progresivă, dar şi calitativ (ritmul mişcărilor);
- Morfologie: normal > 30%; morfologia spermatozoizilor poate fi studiată şi în microscopie electronica;
- Leucocite < 1 milion/ml.

Examenul biochimic va evalua lichidul seminal:
- Prezenţa carnitinei (0,8-2,9 mmoli/ejaculat) ce este produsă la nivelul epididimului; aceasta este absentă în cazul existenţei unui obstacol la acest nivel;
- Fructoza (minim 200 U/ejaculat) - scăderea cantităţii acesteia poate sugera prezenţa unui obstacol la nivelul veziculelor seminale;
- Acidul citric (52 mmoli/ejaculat), zincul (minim 2,4 mmoli/ejaculat) şi fosfatazele acide (minim 200 U/ejaculat) sunt markeri prostatici; absenţa lor va sugera prezenţa unui obstacol la nivelul căilor spermatice terminale.

Interpretare

Concentraţia, numărul total şi viabilitatea spermatozoizilor depind de volumul ejaculatului, de secreţia veziculelor seminale şi prostatei şi nu au legătură cu spermatogeneza. Aceasta este relevată de numărul total de spermatozoizi/ejaculat şi este proportională cu perioada de abstinenţă. O scădere a volumului asociată cu creşterea concentraţiei indică o disfuncţie a veziculelor seminale şi/sau a prostatei.

Motilitatea este evaluată începând cu momentul lichefierii, la 1 şi 3 ore pentru diagnosticul astenozoospermiei. Numărătoarea se face manual şi pot fi identificate 4 categorii de spermatozoizi: imobili, mobili pe loc, cu mişcări neliniare şi cu mişcări liniare.

Prezenţa anticorpilor antispermatici poate bloca fecundaţia. Ig G antispermatic seric nu este în relaţie cu cel local şi nu afectează fertilitatea.
Morfologia se realizează prin coloraţie Papanicolau, evaluându-se 100 de celule reprezentate de spermatozoizi, leucocitw, celule spermatice imature. Prezenţa malformaţiilor dominante şi a astenozoospermiei severe sugerează o cauză genetică, fiind o indicaţie pentru microscopie electronică.

Terminologie:
- Normospermia = normal;
- Oligospermia = concentraţia spermatică < 20x10^6/ml;
- Astenospermia = < 50% progresivi;
- Teratospermia = < 30% cu morfologie normală;
- Azoospermia = fără spermatozoizi în ejaculat;
- Aspermia = fără ejaculat.

Rezultatele normale vor exclude factorul masculin drept cauză de infertilitate în proporţie de 90%.

Rezultatele anormale vor necesita repetarea spermogramei:
- Cel mai indicat, la 3 luni de la analiza iniţială;
- La 2-4 săptămâni în caz de anomalii severe.
La acestea se vor adăuga analize suplimentare:
- Teste hormonale: testosteronul seric, FSH-ul, LH-ul, prolactina;
- Ecografia testiculară;
- Ecografia transrectală;
- Deferentografia;
- Cariotipul;
- Biopsia testiculară;
- Consultul urologic.

Etiologii probabile pentru azoospermie:
- Sindromul Klinefelter în aproximativ 1 din 500 de cazuri;
- Hipogonadismul hipogonadotrop;
- Obstrucţia sau absenţa vaselor deferente.

Etiologii probabile pentru oligospermie:
- Defecte la nivel anatomic;
- Factori genetici;
- Factori exogeni;
- Endocrinopatii.

Etiologii probabile pentru volumul anormal:
- Infecţie;
- Ejaculare retrogradă;
- Defect de ejaculare.

Limite ale procedurii:
- Întârzierea examinării probei;
- Colectarea într-un recipient necorespunzător;
- Expunerea probei la temperaturi extreme în timpul transportului;
- Cantitate mică de spermă ce permite evaluarea a mai puţin de 200 de spermatozoizi.