Chirurgia în cancerul prostatic

©

Autor:

Prostata este o glandă anexă a aparatului reproducător masculin, de mărimea unei nuci, situată între vezica urinară (situată superior) și penis (situat antero-inferior). De asemenea, are raport posterior cu rectul. Prostata este străbătută de uretră care pornește din vezica urinară și se termină în orificiul extern al uretrei situat în glandul penisului, permițând evacuarea urinei din vezica urinară. [1]

Prostata are o multitudine de funcții în organism, cea mai importantă fiind secreția lichidului seminal care intră în compoziția spermei. Fluidul secretat de prostată contribuie cu 20-30% din volumul spermei, restul fiind secretat de veziculele seminale și testicule.

Capsula prostatei conține fibre musculare netede cu rol în contracția glandei în timpul ejaculării, astfel excretându-se lichidul seminal în uretră și totodată contracția prostatei împiedică urina să fie evacuată din vezica urinară.

Pentru buna funcționare a prostatei, aceasta are nevoie de hormoni androgeni, cum ar fi testosteronul. Prostata conține o enzimă numită 5-alfa reductază care are rolul de a converti testosteronul în forma sa activă-dihidrotestosteron (DHT). Acest hormon este foarte important pentru funcționarea corectă a metabolismului proteic, pentru apariția caracterelor sexuale secundare la bărbați și pentru funcționarea normală a aparatului reproducător masculin.

Lichidul prostatic conține o serie de substanțe care sunt absolut necesare pentru viabilitatea spermatozoizilor: enzime, zinc și acid citric. Una dintre cele mai importante enzime din lichidul seminal este antigenul specific prostatic (PSA) care ajută la fluidificarea spermei și totodată este și un marker tumoral care se dozează la pacienții cu suspiciune de cancer prostatic. [2]

Chirurgia în cancerul prostatic

Se estimează că aproximativ 1 din 8 bărbați dezvoltă cancer prostatic. Persoanele care au peste 50 de ani și au antecedente heredocolaterale de cancer prostatic au risc crescut de a dezvolta această patologie și le este recomandat un control urologic.

Chiar dacă mulți bărbați vor primi acest diagnostic la un moment dat de-a lungul vieții, rata de mortalitate este mică (1 din 41), patologia fiind curabilă dacă este detectată în fazele precoce. De aceea este foarte important ca bărbații cu risc crescut de a dezvolta cancer prostatic să fie introduși într-un program de screening, ce poate fi salvator pentru majoritatea cazurilor.

Principalele simptome ale cancerului prostatic sunt:

  • dificultate în a începe micțiunea și a o menține
  • nevoia frecventă de a urina, în special noaptea
  • flux urinar întrerupt
  • sânge în urină/spermă
  • urinare/ejaculare dureroasă
  • dureri de spate/pelvis.


Una dintre metodele de elecție în tratamentul cancerului prostatic este chirurgia. Dacă stadiul tumorii permite, medicul chirurg va recurge la prostatectomia radicală (eliminarea completă a glandei), precum și la rezecția veziculelor seminale și a ganglionilor limfatici din proximitate. Chirurgia prostatică se poate realiza clasic (open surgery), laparoscopic sau asistat robotic. [3]

Alte strategii terapeutice sunt radioterapia, chimioterapia, terapia hormonală, și imunoterapia.

Pregătirea de operație

Informarea

Pregătirea pentru operație este o etapă fundamentală în cadrul intervenției chirurgicale. Informarea este elementul cheie care îl ajută pe pacient să „cântărească” alegerile pe care le va face. Medicul trebuie să îi prezinte pacientului toate informațiile necesare legate de operație, cum ar fi durata, prețul, riscurile și complicațiile posibile, șansele de vindecare etc. Astfel, pacientul poate pune în balanță riscurile și beneficiile (avantajele și dezavantajele) alegerii ca metodă terapeutică chirurgia pentru cancerul prostatic. Pacientul trebuie să fie informat și despre alternativele intervenției chirurgicale deoarece el are autonomie, deci este apt să aleagă ceea ce crede el de cuviință că este mai bine, bineînțeles, la recomandarea medicului.

Dieta

Dieta pre-operatorie trebuie să fie una ușoară, de preferat lichidă cu minimum 24 de ore înainte de operație. Medicul poate recomanda un laxativ pentru curățarea intestinelor de resturile alimentare. Cu minimum 8 ore înainte de intervenția chirurgicală este interzis consumul de alimente deoarece anestezia poate crea vomă, conținutul stomacal putând fi aspirat în plămâni producând așa numita pneumonie de aspirație. În ultimele 24 de ore înaintea intervenției chirurgicale este important ca pacientul să consume suficiente lichide pentru a se hidrata și pentru a evita constipația.

Medicație

Pacientul trebuie să aibă la el toate medicamentele pe care le ia în mod curent. În general, medicația pentru bolile cronice nu trebuie oprită pre-operator, cu excepția anumitor situații în care se impune oprirea administrării medicamentelor deoarece pot crea probleme intra-operator (anticoagulantele, spre exemplu, pot conduce la hemoragii masive - medicația cu anticoagulante trebuie oprită cu minimum 7-10 zile înainte de operație). Aceste decizii de a opri sau nu medicația trebuie luate împreună cu medicul chirurg.

Consult anesteziologic

Pacientul va fi supus unui consult anesteziologic, în cadrul căruia medicul anestezist va face o anamneză detaliată a pacientului axându-se în special pe comorbiditățile acestuia și pe istoricul reacțiilor adverse la eventuale anestezii din trecut. [4]

Intervenția chirurgicală - procedură

Prostatectomia este intervenția chirurgicală de rezecție parțială sau completă (prostatectomie radicală) a prostatei. Este de elecție în tratamentul cancerului prostatic și uneori este aleasă și pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostată. Există mai multe tipuri de abord chirurgical în prostatectomii:

Prostatectomia clasică - open surgery

În acest caz, medicul chirurg va folosi clasica incizie care se poate realiza retropubic sau suprapubic (în abdomenul inferior) ori chiar perineal (în spațiul cuprins între scrot și anus). Pentru majoritatea pacienților incizia are dimensiuni cuprinse între 10 și 12 cm. În contrast cu metoda tradițională, chirurgia asistată robotic sau chirurgia laparoscopică au avantajul că inciziile sunt mult mai mici, iar recuperarea este mai rapidă, cu risc de complicații post-operatorii mult diminuate.

Marele avantaj al chirurgiei clasice este că durează mult mai puțin comparativ cu chirurgia robotică (2-3 ore față de 4-7 ore în cazul prostatectomiilor asistate robotic).

Perioada de spitalizare este de aproximativ 2 zile, iar durerea resimțită a doua zi este de 2 pe o scală de la 1 la 10, 85%dintre pacienți își recapătă controlul urinar complet, iar 3 sferturi dintre ei își păstrează potența sexuală.

Avantajele chirurgiei clasice:

  • posibilitatea de a palpa prostata și structurile învecinate (în cazul chirurgiei asistate robotic, chiar dacă vizualizarea structurilor interne este excelente, palparea, care aduce o multitudine de informații medicului, nu poate fi realizată)
  • risc diminuat de contractură uretrală
  • risc diminuat de complicații abdominale (comparativ cu chirurgia robotică in care pentre a ajunge la prostată se introduc trocarele prin cavitatea abdominală).


Prostatectomia clasică se realizează sub anestezie generală, cu pacientul stând în clinostatism (culcat pe spate) într-o poziție ușor înclinată.

Medicul chirurg realizează o incizie de aproximativ 10-12 cm. În general glanda prostată este foarte ușor de identificat. Pentru a observa mai bine structurile anatomice medicul poate utiliza o lupă chirurgicală.

Odată ce prostata este identificată, medicul o detașează de vezica urinară și de uretră. Scopul este de a elimina toate structurile transformate malign și de a minimiza leziunile produse structruilor sănătoase-mușchii care ajută la micțiune, respectiv structurile nervoase importante pentru funcția erectilă.

După ce prostata a fost rezecată, este necesară refacerea continuității uretrei prin coaserea acesteia de colul vezicii urinare. Apoi, se va introduce o sondă urinară pentru a permite urinei să fie evacuată. [5]

Prostatectomia laparoscopică

Chirurgia laparoscopică este numită și chirurgie minim-invazivă, devenind în multe situații un golden standard pentru tratamentul anumitor patologii. Prostatectomia laparoscopică diferă de cea tradițională prin faptul că în loc de o singură incizie mare se realizează 5 incizii de mici dimensiuni. Întervenția chirurgicală durează aproximativ 3-4 ore și este foarte apreciată pentru faptul că prezintă mult mai puține riscuri comparativ cu chirurgia clasică.

Avantajele acestei metode sunt:

  • risc diminuat de hemoragii
  • reducerea perioadei de spitaliare (în medie cu o zi, comparativ cu operația clasică)
  • durerea resimțită a doua zi este de intensitate mult mai mică
  • timp mai scurt de recuperare
  • cicatrici mai mici.


Intervenția chirurgicală laparoscopică se realizează sub anestezie generală. Medicul chirurg realizează 5 mici incizii prin care se introduc trocarele cu instrumentele chirurgicale necesare, precum și o cameră pentru ghidaj. Medicul va rezeca prostata, precum și veziculele seminale și chiar ganglionii limfatici adiacenți (pentru biopsie în vederea punerii unui diagnostic mai exact).

După rezecția prostatei medicul atașează uretra la colul vezicii urinare, apoi suturează inciziile. [6]

Abordul chirurgical retropubic (radical retropubic prostatectomy)

Acest tip de intervenție chirurgicală se realizează sub anestezie generală sau anestezie epidurală. Medicul va face o incizie ce pornește din regiunea ombilicală până la simfiza pubiană. Această tehnică permite extirparea ganglionilor limfatici invadați malign (ganglionii pelvini).

Abordul chirurgical perineal (radical perineal prostatectomy)

În acest caz, medicul realizează o incizie la nivelul perineului - zona dintre anus și scrot. Această tehnică este mai rar folosită din cauza faptului că produce adesea probleme erectile, iar ganglionii limfatici pelvini nu pot fi extirpați.

Este o intervenție chirurgicală mult mai scurtă și poate fi considerată o opțiune pentru pacienții care nu doresc neapărat să își păstreze funcția erectilă sau pentru cei în cazul cărora ganglionii limfatici din proximitatea prostatei nu trebuie extirpați. Este o metodă de elecție și în cazul celor care au diverse complicații, iar abordul retropubic nu poate fi ales. Avantajele acestui tip de operație este că presupune un timp de recuperare mai scurt, iar durerea este de intensitate mai joasă decât cea de după chirurgia retropubică. [7]

Imediat după operație

După terminarea intervenției chirurgicale pacientul va fi transferat pe secția de anestezie și terapie intensivă (ATI), unde îi vor fi monitorizate atent funcțiile vitale până la trezirea din anestezie. Durata spitalizării va fi în medie între 1 și 3 zile, timp în care pacientul va fi supravegheat pentru eventualele complicații care pot apărea post-operator.

Dieta post-operatorie va fi alcătuită din lichide în mare parte, după externare pacientul putând să își reia treptat obiceiurile alimentare. Pacientul va fi încurajat, de asemenea, să meargă încă din prima zi pentru a evita complicațiile de tipul trombozei venoase.

Evoluția și prognosticul postoperator

Riscurile și posibilele complicații care pot apărea post-operator sunt asemănătoare celor din alte tipuri de operații. Acestea cuprind:

  • reacții adverse la anestezie
  • hemoragie
  • tromboză venoasă profundă
  • trombembolism pulmonar
  • leziuni ale structurilor vasculo-nervoase din proximitatea prostatei
  • leziuni viscerale ale organelor din vecinătate (în special vezica urinară și rectul)
  • Infecții locale în zona inciziei (ce pot evolua spre șoc toxico-septic, în cazuri extreme)
  • incontinență urinară


Foarte rar, pot fi provocate accidental leziuni la nivel intestinal cu producerea unei infecții ce poate evolua spre peritonită (inflamația peritoneului). Aceste complicații depind în mare măsură de starea generală de sănătate a pacientului, vârstă, comorbidități și competența echipei medicale.

Ce urmează după externare?

După externare pacientul va pleca acasă, primind o serie de recomandări din partea echipei medicale. Acesta va reveni la control, în medie după câteva săptămâni, timp în care va trebui să respecte toate indicațiile date de medic. La control pacientul va discuta cu medicul despre eventuale complicații care au apărut după intervenția chirurgicală și va face o serie de analize de sânge și investigații imagistice (CT, RMN) pentru a fi sigur că tumora nu a recidivat.

Regim și dietă specială

Se recomandă adoptarea unei diete sărace în grăsimi saturate și bogată în fibre și proteine. Se vor evita alimentele bogate în zaharuri și carne procesată, precum și cele care conțin o cantitate mare de grăsimi tip trans. Se vor consuma fructe și legume proaspete, semințe, nuci, lactate sărace în grăsimi, paste integrale și pâine integrală, cereale fără zahăr adăugat. De asemenea, dieta trebuie individualizată pentru fiecare pacient în parte deoarece fiecare pacient este o entitate unică cu particularități specifice ale stilului de viață. Dieta poate fi construită cu ajutorul unui medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice care va știi să abordeze patologia neoplazică din punctul de vedere al regimului alimentar, personalizând dieta în funcție de necesitățile pacientului.

De asemenea, se recomandă un stil de viață sănătos, per ansamblu: respectarea programului de somn, reducerea stresului, menținerea sănătății psihoemoționale și realizarea de activitate fizică minimum 30 minute pe zi. Activitatea fizică trebuie să fie de intensitate crescândă din momentul externării, dar trebuie avute în vedere și recomandările medicului cu privire la efortul fizic.

Viața fără prostată

Viața după prostatectomia radicală poate fi adesea dificilă din cauza disfuncțiilor urinare și erectile pe care le crează lipsa prostatei. Mulți pacienți dezvoltă incontinență urinară ceea ce înseamnă că micțiunea nu poate fi controlată. Disfuncțiile erectile sunt legate de dificultăți în a obține o erecție sau de a ejacula. Incontinența urinară se poate ameliora prin diverse exerciții fizice ale mușchilor pelvici. Disfuncția erectilă poate fi tratată prin prescrierea unor medicamente de tipul inhibitorilor de 5-fosfodiesterază.

Întrebări frecvente legate de operație

Este chirurgia robotică o variantă mai bună decât chirurgia clasică?

În principiu, nu. Ambele metode au avantaje și dezavantaje și fiecare din cele două metode trebuie aleasă în funcție de abilitățile și pregătirea medicului, de comorbiditățile pacientului și de alte particularități ale patologiei neoplazice a prostatei.

Cât de lung va fi procesul de recuperare după intervenția chirurgicală?

Procesul de recuperare după prostatectomie durează în medie 6-8 săptămâni.


Data actualizare: 29-03-2022 | creare: 29-03-2022 | Vizite: 90
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.