Transplantul de piele (grefa de piele)

Transplantul de piele este o procedură chirurgicală utilizată pentru a înlocui zone de piele lipsă sau deteriorată cu piele sănătoasă prelevată de la o persoană donatoare sau din diferite zone ale corpului pacientului. Acestea sunt folosite deseori în tratamentul afectărilor severe ale pielii din urma unor arsuri, leziuni traumatice, răni cronice sau excizii chirurgicale, iar cunoașterea potențialului de îmbunătățire a calității vieții unei persoane este esențială pentru practica medicală curentă.

Tipuri de grefe de piele

În funcție de țesuturile care sunt incluse în fragmentul prelevat ce va fi transplantat unui pacient, grefele de piele pot fi clasificate în:

• grefe cu grosime parțială;
• grefe cu grosime completă;
• grefe compozite.

Grefele cu grosime parțială presupun recoltarea întregului strat exterior al tegumentului, adică epidermul, precum și a porțiunii superioare a dermului dintr-o zonă donoare, care poate include coapsele, abdomenul, șezutul sau spatele. Acestea sunt tipul de grefă de piele utilizate cel mai frecvent în practica medicală curentă, întrucât grefa este atașată la baza plăgii cu ușurință și se integrează prin revascularizare, în timp ce vindecarea țesuturilor din aria donoare se realizează prin reepitelizare în decurs de 1-2 săptămâni, per primam. (1)

În schimb, în cazul grefelor cu grosime completă, epiderma și derma din zona donatoare sunt recoltate în întregime, acest tip de transplant fiind utilizat în mod frecvent în scopuri reconstructive și oferind rezultate estetice superioare. De menționat, însă, este faptul că zona din care se donează tegumentele ce urmează să fie transplantate poate fi închisă prin sutură, însă aceasta se poate lăsa deschisă, urmând să se vindece per secundam. (2)

Grefele compozite presupun prelevarea atât de tegumente, cât și de țesutul subiacent, precum cel adipos subcutanat sau cel cartilaginos. Aceste grefe sunt folosite special pentru transplantare în anumite zone anatomice, printre care se numără nasul, urechea sau pleoapele, arii în care sunt necesare o structură de suport sau țesuturi specializate.

Indicațiile grefelor de piele

În mare, grefele de piele sunt indicate în cazul:

• defectelor rezultate în urma exciziei tumorale;
• leziunilor tegumentare cronice;
• -anomaliilor congenitale;
• reconstrucții estetice;
• leziunilor traumatice;
• arsurilor. (3)

Grefele de piele sunt esențiale pentru tratarea arsurilor care interesează parțial sau integral tegumentele, întrucât transplantarea tegumentară inițiată precoce stimulează vindecarea leziunilor, reduce riscul ca acestea să se cicatrizeze și reduce riscul de infecție, potențial cauzată de obiectele străine ce vin în contact cu țesuturile arse.

Acestea pot fi utilizate cu un grad marcat de eficiență pentru repararea leziunilor cu întreruperi ale continuității tegumentare, provocate de accidente, leziuni prin avulsie sau lacerații, facilitând vindecarea rănilor și generarea de noi țesuturi. Mai mult, grefele permit vindecarea leziunilor cronice și a celor ce nu pot fi tratate prin metode curative, precum ulcerele venoase, ulcerele de presiune și ulcerele de la nivelul piciorului la persoanele cu diabet. (4)

Procedura transplantului de piele

Transplantul de piele se desfășoară pe baza câtorva pași cheie, care pornesc de la identificarea celei mai optime opțiuni de alegere a zonei donoare și se încheie cu protejarea prin pansamente a ariei de transplant în vederea vindecării corecte a acestuia. Anterior operației, medicul va recomanda oprirea terapiilor medicamentoase cu anticoagulante, dacă este cazul, și a fumatului timp de câteva săptămâni anterior acesteia, în vederea reducerii riscului de infectare și sporirii timpului de vindecare. (1)

Alegerea materialului transplantat depinde de preferințele pacientului și de disponibilul tegumentar, aceste variabile fiind luate în considerare atunci când se alege cea mai potrivită arie de prelevare. Pentru pregătirea regiunii în vederea recoltării, se curăță și se îndepărtează orice țesut patologic și neviabil de la nivelul zonei receptoare, astfel încât grefa să fie plasată pe țesut sănătos, integru, iar integrarea acesteia să fie cât mai facilă. (3)

Curățarea și debridarea plăgii asigură astfel un mediu favorabil pentru aderența grefei. Ulterior, grefa este aplicată pe patul plăgii și imobilizată cu ajutorul suturilor, copcilor sau a unor adezivi speciali utilizați în sfera medicală, după ce a fost plasată corespunzător, ținându-se seama de marginile plăgii și de etanșeitatea ce se urmărește prin transplantare. Pentru a proteja grefa și a spori șansele de integrare corectă a acesteia, regiunea este imobilizată corespunzător, iar deasupra acesteia se aplică pansamente. (4)

Contraindicațiile grefelor de piele

Există o serie de contraindicații ale acestei proceduri, în principal fiind considerate contraindicații absolute infecțiile active la nivelul zonei receptoare, leziuni canceroase care nu au fost complet îndepărtate și hemoragii necontrolate.

Infecțiile, ce se pot afla atât la nivelul zonei donatoare, cât și la nivelul celei receptoare, cresc șansele de eșec al transplantului și de diseminare ulterioară a infecției, prin urmare tratarea acestora fiind esențială înainte de a începe transplantul de piele. Mai mult, vascularizația slabă la nivelul zonei în care va fi transplantat tegumentul, cauzată fie de o circulație deficitară, fie de diferite afecțiuni vasculare, poate afecta durata de viață a grefei și integrarea acesteia pe termen lung. (5)

De asemenea, pacienții cu boli sistemice care nu sunt ținute sub control, cum ar fi diabetul, sau cei care urmează cure medicamentoase ce determină imunosupresie, pot înregistra grade de vindecare slabă a câmpului de transplant și rate de succes scăzute ale acestuia. (2)

Riscurile asociate grefelor de piele

Cele mai frecvente complicații ale transplantelor de piele sunt:

• scăderea acuității tactile local;
• traumatisme la nivelul grefei;
• cicatrizare în jurul grefei;
• vindecarea înceată;
• dureri cronice;
• hemoragii;
• infecția. (1)

Eșecul operației de transplant de piele poate apărea ca urmare a prezenței unui flux sanguin insuficient la nivelul câmpului de transplant, fenomen deseori întâlnit la persoanele care fumează. Este necesară o monitorizare atentă a pacientului pentru a depista orice semn de vindecare patologică a grefei cât mai precoce posibil, astfel încât cauza acestuia să fie îndepărtată, iar vindecarea să se realizeze fiziologic. (4)

Infecțiile post-operatorii pot apărea atât la nivelul zonei de prelevare, cât și la nivelul celei receptoare, de elecție în sensul limitării acestora fiind administrarea de antibioticele și asigurarea asepsiei locale. Mai mult, acumularea de sânge sub forma unui hematom sau de lichid seros pot cauza eșecul operației sau întârzierea vindecării plăgii. Astfel, pentru a evita astfel de complicații sanguine, este necesară obținerea unui drenaj adecvat la nivelul plăgii rezultate. (5)

Recomandări post-operatorii

Vindecarea în urma unei operații de transplant de piele este rapidă, în cazul celor efectuate cu grefe cu grosime parțială, însă cele cu grosime completă sunt însoțite de o perioadă de vindecare mai lungă. În vederea evitării infecțiilor locale este necesară schimbarea pansamentelor cu instrumente sterile, acestea trebuind fi purtate timp de 1-2 săptămâni.

De asemenea, protejarea zonei de transplant este importantă pentru a asigura o vindecare corectă și pentru evitarea mobilizării grefei de pe leziunea receptoare. Benefică este și suspendarea zonei în care s-a realizat grefa, întrucât astfel se minimizează riscul de apariție a inflamației și se îmbunătățește fluxul sanguin local. Mai mult, medicul curant poate prescrie pacienților medicație antialgică și antiinflamatorie pentru a limita durerile și inflamația de la nivelul transplantului. (3)