Rezonanta magnetica

Imagistica prin rezonanta magnetica este o investigatie neinvaziva utilizata cu scopul de a explora corpul uman. La baza acesteia sta introducerea corpului uman intr-un magnet. Aceasta tehnica utilizeaza proprietatile protonilor de hidrogen de la nivelul corpului uman, alcatuit intr-o proportie de aproximativ 90% din apa.

Imagistica prin rezonanta magnetica reprezinta de fapt schimbul de energie intre doua sisteme care oscileaza cu aceeasi frecventa. Si utilizeaza unde de radiofrecventa cu intensitate de 1-100 Mhz.

Dat fiind ca la baza metodei sta magnetismul, nu este permisa introducerea unor obiecte metalice sau fero-metalice in campul magnetic.

IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) este o investigatie imagistica sectionala multiplanara capabila sa achizitioneze imagini 2D in planurile axial, sagital, coronal sau oblice dar si imagini 3D.

Magnetul este in general de mare intensitate si este in permanenta activ, de aceea nu este admisa introducerea obiectelor metalice in campul magnetic, pentru ca acestea ar fi atrase cu mare viteza spre magnet.

Calitatea imaginilor este direct proportionala cu intensitatea magnetului, secventele devenind din ce in ce mai scurte ca timp de achizitie. IRM-ul prezinta de asemenea si dezavantaje, precum faptul ca la campuri de intensitate mai mare, artefactele influenteaza foarte mult tehnicile de achizitie.

La o intensitate de 1,5 T exista un echilibru intre avantajele si dezavantajele rezonantei magnetice, putandu-se obtine imagini de calitate buna.

In ce consta investigatia imagistica prin rezonanta magnetica?

Pacientul este introdus intr-un tub care reprezinta campul magnetic cu intensitate crescuta. Acesta aliniaza protonii din organismul uman in aceeasi directie, acestia fiind intr-o permanenta miscare.

Aparatul utilizat in acest scop are o multitudine de optiuni, in functie de necesitatile date. Astfel se diferentiaza functii pentru achizitia cardiaca, pentru perfuzia de organe, pentru studii vasculare sau pentru screeningul intregului organism.

Aparatul este prevazut si cu o antena, care are rolul de a receptiona semnalul emis de corp si prelucrat in imagini 2D, respectiv 3D. Aceasta antena poarta si denumirea de bobina si are dimensiuni reduse. Antenele sunt potrivite fiecarei regiuni care se doreste a fi explorata, astfel se diferentiaza antene: cranio-cerebrale, vertebro-medulare, abdomino-pelvine, osteo-articulare s. a.

Imaginile care rezulta in urma acestei investigatii sunt de fapt rezultatul aplicarii unor secvente. Acestea sunt succesiuni de pulsuri de radiofrecventa care interactioneaza cu campul magnetic, producand in acest fel o stare de dezechilibru.

Aceste secvente au, dupa cum arata si denumirea acestora, aproximativ cateva secunde pana la cateva minute. Pentru o anumita regiune investigata, examinarea poate dura intre cateva minute si doua ore.

Este foarte important sa se realizeze o anamneza in prealabil, pentru a sti exact daca pacientul prezinta contraindicatii de a face aceasta investigatie, precum claustrofobie sau alte afectiuni care sa impiedice pacientul sa suporte sa stea in tunelul magnetic nemiscat. Exista posibilitatea administrarii unei anestezii, insa aceasta elimina posibilitatea discutarii cu pacientul. Cu toate acestea, anestezia este indicata in cazul copiilor mici sau in cazul situatiilor particulare.

Care sunt contraindicatiile imagisticii prin rezonanta magnetica?

- pacemaker-urile cardiace
- implante cohleare
- proteze valvulare cardiace
- stimulatoare de crestere osoasa
- pacienti intens febrili
- pacienti comatosi
- pacienti care prezinta miscari necontrolate
- claustrofobi
- femei gravide (in primul trimestru de sarcina)

Care sunt principalele aplicatii clinice?

- investigarea patologiei cerebrale, cu exceptia traumatismelor cranio-cerebrale acute pentru care se utilizeaza CT-ul.
- investigarea patologiei vertebro-medulara
- investigarea patologiei cardiovasculare
- investigarea patologiei organelor abdominale si pelvine
- investigarea patologiei toracice si mediastinale
- investigarea patologiei musculo-scheletale.